Știm ce va vedea Parisul

Prieteniile se construiesc greu, ai nevoie de timp ca să cunoști omul și numai greutățile prin care treci îți pot demonstra dacă-ți este sau nu aproa­pe de tine. Dar alte prietenii se con­­struiesc după un pahar de vin, la gu­­­ra sobei și aproape de bîrlogul ur­și­­lor din Vatra Dornei, iar cît ai zice „Să­nătate”, îți dai seama cît de apro­pi­ați îți sînt deodată. Iar pentru că soarta-ți joacă și fes­­te uneori, la fel de repede cum vin, așa și pleacă.

Nu, nu am suferit nici un accident și nici nu ne-am tre­zit din mahmureală, doar că pleacă în străinătate cu bursă. Astfel, pentru a fi siguri că nu ne vom uita, a mers la fix o petrecere de bun rămas. O sti­­clă de tequila a fost încălzirea, al­tă sticlă de votcă a dat startul pe­tre­ce­rii, iar berea și vinul ne-au ajutat să încingem atmosfera.

După primul toast ținut în cins­tea plecării Elenei și de asemenea, cu gîndul la ieșirea din criză, au în­ce­­put dansurile. Mai timid, mai în sur­­dină, pînă cînd am descoperit do­uă boxe ascunse pe după monitor. Pen­­tru că tinerii abia se ridicau de pe sca­­une, Marian a început să cînte „I like to move it” a regelui Julian din „Madagascar”, iar Andrei a încercat să-i explice de ce pinguinii din ace­­lași film sînt cei mai tari.

Știm că Lambada este veche, iar melodiile latino n-au mai făcut fu­­rori de pe vremea cînd se purtau fri­zurile „depeș”, însă asta n-a îm­pie­­di­cat băieții să invite cîteva dom­ni­­șoare la dans. Ori din cauza ritmului prea rapid, ori din cauza vapori­lor de alcool, pași se mai încurcau, iar zîmbetul de pe chipul Adinei par­­că încerca să compenseze ne­în­de­­mî­narea strașnică. Dar pentru Alin, asta nu a contat, a luat-o pe tînără din nou la dans, dar de data aceasta pe melodii populare. Laura Lavric și a ei „Sîrba de la Flămînzi” i-a fost fa­­tală. Degeaba a încercat să-i ex­pli­ce băiatului că se mișcă prea repede, trei minute a trebuit să-i urmeze pa­șii flăcăului.

Mai degrabă văzute ca dansuri tri­­bale, decît ca o coregrafie impeca­bi­­lă, mișcările băieților pe melodia „YMCA” a celor de la Village Peo­ple nu a făcut decît să stîrnească rî­sul celorlalți și literele pe care ei le mi­­­mau semănau mai degrabă cu in­can­­­tațiile pentru aducerea ploii. Iar pen­­tru că sesiunea se apropie, între un pahar de vin, altul de Cola și o sor­­­­bitură de vodcă, Aida își făcea pre­­­zentarea la seminarul pentru ziua ur­­­mătoare. „Nu mai avem bere și nici vin”, a spus dezamăgit Grigore. În ochii lui stinși se citea o sete nemăsurată. Dar, din păcate, invitația lui de a merge într-un bar nu a mai fost onorată de cei­­­lalți. Petrecerea va continua în Fran­ța, de unde o vom aduce pe Ele­na înapoi în România.

George GURESCU