Trei DJ desprinși din jocurile video

Petrecerea de sîmbătă seară din Answer a început în­că de pe Facebook. Pe pagina clubului s-a organizat un concurs de genul „join, comment, like and share”, iar cei care au urmat îndemnul, s-au ales cu intrare gratuită. Chiar și după miezul nopții tinerii de prin Copou, sau de peste drum, din căminul „Akademos” coboară scările din lemn ca într-un port al distracției și se cufundă în aerul în­cărcat de fum de țigară și lumini electrizante. Fetele îm­brăcate sumar și băieții cufundați în hanorace par să plutească pe un val al muzicii electro întreținute de Ali Nasser, Mike T, Groovesh. Cel mai așteptat, după inten­sitatea țipetelor, a fost Ali Nasser. După spusele organi­zatorilor, este „unul dintre cei mai respectabili DJ și pro­ducători români” care a revenit după multă vreme în Iași.

Deși ritmul pare să stîrnească tinerii să danseze cu bău­turile în mînă, picioarele se dezmorțesc abia după miezul nopții. Pe prima treaptă a scărilor, o fată cu pă­rul prins ca o amazoană își privește partenerul de dans de la înălțime, părînd gata de atac în cazul în care apare vreo ispită. „Vino pe scări că aici avem mai mult spațiu de dans”, îl ispitește ea. Lîngă masa barmanului cinci ti­neri îmbrăcați în tricouri negre mulate, demonstrîndu-și bicepșii încearcă să cucerească atenția fetelor cochete ca­re șușotesc. Atunci cînd văd că nu au mare succes caută cu privirea prin rafturile cu sticle colorate ca să își facă puțin curaj.

Foarte puțini tineri aleg să stea la mesele de la balcon. Însă nu știu ce pierd, pentru că privită de sus, mul­ți­mea pare o oază de greieri săltăreți cu antenele în aer. La fel de săltăreț a fost întreg publicul atunci cînd au apărut și ceilalți doi DJ, Mike T și Groovesh, care au ridicat mî­ini în aer de la prima interacțiune cu publicul. Mulțimea ca­re pare electrocutată, îi vede asemenea unor zei ai clu­bu­lui, trecînd de la admirație la dans cît mai aproape de ei.

Un tînăr în pulover alb cu motive tradiționale mer­ge în zigzag pe la balcon, iar mîinile lui se-ntind spre lumi­ni­le reflectoarelor parcă ar alerga după curcu­beu. Zîmbetul incontrolabil îi contaminează pe colegii săi care în­cear­că să-l arunce peste mulțime. „Ar vrea el, lă­sați-l că nu-i Iglesias să fie purtat pe palme la con­cer­te…” se amuză gașca de prieteni care se uită de du­pă sticlele cu bere de pe masă. Basul puternic fac să vibre­ze podeaua, pereții, chiar și stomacul care pare să dan­se­ze, iar imagi­nile 3D desenate pe pereți se mișcă în ritm cu muzica par­că ruptă din jocurile video cu roboței. La cî­teva ore pe­tre­cute în această nebunie ai senzația că tim­pul s-a o­prit, însă cînd privești acele ceasornicului sesi­zezi că pe cer apar zorile și vaporul distracției s-a scufundat.