Vin în tren
Șoc-șoc-groază! 2 noiembrie 2010 Niciun comentariu la Vin în tren 2În loc să-mi iau bilet la un tren normal, am nimerit într-unul cu oameni prea puși pe chef. Am urcat. Mi-am pus bagajele pe grilajele strîmbe și geaca în cui și am ieșit pe hol să fumez. Am scos din pachetul mototolit de la piept o țigară și cînd să fac următorul pas mi-am dat seama că nu am nici o brichetă.
Am mers în capătul coridorului pentru că acolo mai fumau doi indivizi. Tot acolo i-am întîlnit și pe ei. Silviu și Marius mi-au întins o sticlă de vin. „Ține, bea niște vin bun cît caut eu bricheta aia nenorocită”, rîdeau zgomotos. Și așa a început.
Cînd am început să bem a venit, nu ca să cinstească cu noi, și Poliția CFR.
De la Liteni pînă la Dolhasca sticla s-a golit, așa că la Pașcani am coborît să luăm șapte „grase”. La vin a pus bani și-un altul care a urcat de acolo. Nu mai țin minte cum îl cheamă, dar rîdea la orice glumă pe care o făcea Silviu. Cînd am început să bem a venit, nu ca să cinstească cu noi, și Poliția CFR. „Măi, băieți! Noi am fost ca voi și știm cum e să bei o țuică-ntre prieteni, dar nu vă putem lăsa aici că avem și noi probleme”, și i-am dat toți actele să ne ia datele pentru eventualele amenzi. Nu au uitat să spună că “a doua oară scriem și-un proces verbal”.
Imediat cum au închis ușa compartimentului, fiecare am scos de sub banchetă cîte-un pahar din plastic furat de la automatul de cafea din gara din Pașcani. Marius a strigat cît pentru tot vagonul. „Umple-l!”. După ce am terminat și a doua sticlă de vin am început să fumăm în compartiment. Ne feream doar cînd trecea „nașa” ca să ne facă observație: „Tare nesimțiți mai sînteți!”.
La Lețcani i-am trezit pe cei doi care dormeau de ceva vreme de beți ce erau, iar Marius m-a întrebat cu o jumătate de gură. „Am ajuns la Chișinău?”. Rîzînd, le-am zis că mai avem „un pic”.
Cînd am ajuns în gară, bucureștenii au mers la Billa ca să ia o „căruță”, cum spuneau ei, spre capitala Republicii Moldova, pășcăneanul s-a urcat într-un tramvai spre „Tudor”, iar eu am șters-o înspre redacție. Am făcut schimb de numere de telefon și ne-am trecut în agendă drept Victor Tren, Silviu Tren. N-a uitat să strige după mine: „Cînd mai mergi cu trenul, sună-mă!”
Victor ILIE
Adaugă un comentariu