Vocile se joacă de-a v-ați ascunselea
Șoc-șoc-groază! 3 mai 2015 , de Opinia Studențească Niciun comentariu la Vocile se joacă de-a v-ați ascunselea 10„Vino cu mine” e-un îndemn deslușit cu greu printre bubuiturile care s-au aliat împotriva liniștii din Embargo. Localul a fost îmbrățișat cu afecțiune de tineri datorită luminilor fade și a posterelor care sînt lipite de pereți. Chiar dacă a trecut de ora 23:00, ora programată pentru întîlnirea cu Vali Bărbulescu, acesta relaxat își găsește loc printre maldărul de cabluri de pe postament și-odată cu el cei din sală par să se conecteze la firele aparatului de mixaj. Văd barmanii cum sar în fața sticlelor aliniate perfect și nu mă mir cînd corpurile lor capătă niște nuanțe roșiatice, care-apoi se-ntind și pe siluetele celorlalți, ca un val rostogolit de pînză mată.
Dintr-un grup de patru, doi tineri entuziasmați se cațără pe mini-scena fixată lîngă bar și-i fac un semn cu mîna fotografului. Cînd își întoarce camera, băieții își aruncă mîinile pe umerii Dj-ului care nu pare deloc surprins de comportamentul lor și izbunesc într-un rîs familiar cînd văd că acesta începe să își dea ochii peste cap. Îl bat pe umăr prietenește și apoi se aruncă pe podeaua de lemn și-ncep să sară.
Un tip cu plete-și mișcă picioarele-ntîmplător și-ncearcă să facă față ritmului, cu o disperare fericită-n privire. Toată lumea îi urmează exemplul, poartă zîmbete lipite de buze și pare să-nțeleagă de ce muzica asta tech-house le transformă mîinile într-un fel de păsări amețite și corpurile-n mingiuțe de plastic flexibil.
Volumul fiecărei voci echivalează cu zero și gesturile oricui devin pe-nțelesul tuturor. Dj-ul tremură odată cu boxa uriașă din spate și pe ecranul negru plin de denumiri din fața lui, o linie gri, ca-ntr-o fugă nebună, pare să aleagă singură ritmul următor. Își aruncă brațele pe tavan și picioarele i se izbesc de podea ca-ntr-un fel de ritual. Transa lui trece dintr-un corp în altul, dintr-o ușă-ntr-alta, și-ntreaga clădire își mișcă pereții după cum îi dictează.
Siluetele unor băieți par să plutească lejer într-un contrast cu cele ale cîtorva domnițe care se chinuie să-și păstreze echilibrul pe tocuri. N-ar fi acum atît de greu, dacă cineva nu s-ar fi gîndit c-o ploaie de șervețele-ar fi benefică și-ar răcori toate spiritele, fără să ia-n considerare faptul că li s-ar putea agăța oricui de picioare.
Nimeni nu deranjează pe nimeni. Nimeni nu aude pe nimeni. Oamenii se văd între ei, simt aceeași muzică și cînd își pierd ordinea după care se clatină, își aruncă ochii către barba Dj-ului, care pare să danseze cît toți la un loc, cunoscînd ritmul muzicii la perfecție. Cînd respiratul devine imposibil, o tipă își caută loc printre picioarele aruncate la-ntîmplare și se-ndreaptă către ieșire, unde paznicii profită încîntați de faptul că-și pot asculta unul altuia cuvintele, fără prea mult efort.
de Aryna CREANGĂ
Autor:
Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.
Adaugă un comentariu