Joaca de la ore

Anul al treilea in studiul artei actorului minuitor de papusi si marionete. Sint sase studenti in an terminal, dupa sistemul Bologna si de vreo doua luni repeta la piesa care le este si tema de licenta. Profesorul, asist. univ. drd. Ciprian Hutanu a venit cu ideea scenariului. “<<La Mistretul cu colti de argint>> nu s-a facut pina acum nici o punere in scena”. Au incercat ei: “Spor de inventie, de imaginatie. Iesiti din tipare. Hai”. A nu stiu cita repetitie.

Printul Levant vineaza în ,,inima neagra de codru”, el este cel sigur de existenta unui ,,mistret cu colti de argint”, adica raul din lume, si il cauta sub infatisari felurite. Atunci cind il intilneste, nu il recunoaste si vinatorul devine prada. Spune poezia. O stiu toti, dar alta este istorisirea. Printul este marioneta din mina lor, ii depaseste in inaltime, trei dintre ei ii poarta corpul. “Trebuie sa faci jocul. Nu te pierzi in ochii lui”. Indicatiile nu le opresc repetitia, muzica rasuna, se disting pasii studentilor pe scena improvizata si povestea se deruleaza. Printul cauta in departari, personajele il urmeaza, nu ii inteleg vointa, il tin locului. Mirarea este mimata, privirile studentilor urmaresc marioneta, ii fura din gesturi. “Nu exagera”. Studentii iau in considerare mustrarea, patosul de joaca mai scade. Profesorul intrerupe repetitia, au o zi intreaga in care sa numere pe degete pauzele si in care sa lucreze o miscare pina iese bine.

Cei sase, Anca, Ramona, Raluca, Claudiu, Tudor si Ilona nu s-ar plinge de programul de dimineata daca nu s-ar fi obisnuit deja cu el, daca nu ar avea un motiv pentru care sa lipseasca de la un curs pus prea de devreme. Nu din modestie zic ei ca joaca si pe scena Teatrului “Luceafarul”. E un merit, dar si un mers al meseriei sa ciupesti arta si din alte parti. Pasionatii dau mai departe la master, tot in domeniu.

Carmen AVADANOAEI