De la etaj, cerul poate fi atins

Clubul Skye e plin de studenți în seara asta. După ce au stat la rînd la in­trare, s-au împînzit pe ringul de dans, dar nu înainte de a face o scur­tă oprire pe la bar. Pentru cei mai mulți, această scurtă oprire în­sea­mnă două shot-uri și un cocktail dintr-un foc, în timp ce survolează clubul cu pri­virea, în căutarea unor fete singure. Dacă n-au noroc să găsească una la parter, urcă la primul nivel al clubului, apoi coboară înapoi la par­ter și tot așa, pînă cînd își a­si­gu­ră măcar o parteneră de dans. În cel mai rău caz, își iau gașca de băieți și for­mea­ză un cerc în care dansează unii cu alții, trăgînd pe furiș priviri stîngace fetelor care se mișcă pe lîngă ei.

Dacă ringul de la parter e plin, la etaj încape mai puțină lume, iar aici ori­cum mai mult se bea decît se dan­sează. Unii băieți stau lipiți de ba­lus­tradă și privesc hipnotizați cum se u­n­duiesc colegii lor de distracție de jos. O parte dintre fetele care se află la etaj se mișcă rapid dintr-un capăt în altul al barului de sus, încercînd fă­ră succes să se facă remarcate. Fi­ind­că din cauza alcoolului nu-și mai pot ține echilibrul pe tocurile de cel puțin 13 centimetri, mai smulg hohote de rîs care reușesc să acopere pentru o fracțiune de secundă muzica electro din club. Rușinate, se agață unele de altele, croindu-și drum prin mul­ți­me către partea cealaltă a clu­bu­lui, acolo unde încă n-a apucat ni­meni să le admire.

Tot la etaj, undeva în partea stîn­gă a clubului, mai mulți tineri a­du­na­ți pe o canapea, s-au năpustit asupra unei sticle de vodcă. Nici bine nu se ter­mină prima, că pe masă apare o sti­clă sigilată de alcool, pe care un tî­năr cu cămașă în carouri o îm­bră­ți­șează cu drag.

Odă electro în numele distracției

După ce a băut mai mult decît poa­te duce, și-a dat seama că e singur, așa că a început să abordeze fie­­care fată pe care o vedea, în spe­ran­ța că nu o să plece singur acasă. Pro­babil mirosul de alcool pe care-l îm­prăș­tia ori gesturile prea în­drăz­nețe spe­riau fiecare fată pe care o între­ba ce face. Supărat, și-a luat co­legii de singurătate și a început să danseze ha­otic cu ei. Sprijiniți de masă sau a­run­cați efectiv pe podea, dădeau din mîini și din șolduri mai energic de­cît orice fată din încăpere.

Toată lumea dansa fără a se uita în jur măcar. Nimeni nu părea să fi o­bservat faptul că pe pereții clubului e­rau vreo cîteva afișe destul de mari, ce făceau reclamă la un studio de vi­deochat. Majoritatea tinerilor erau an­corați în atmosfera de distracție și nu mai simțeau în corp nici măcar o­boseala care li se citea pe chipuri. Spre dimineață, cînd efectul mu­zi­cii era pe trecute și oamenii abia se mai mișcau, s-au împăștiat ușor-ușor că­tre case. La ieșire, în fața clubului, ti­nerii amețiți de alcool erau în­tîm­pi­na­ți de o mînă de cerșetori care fă­ceau flotări pentru un leu, în gerul de pe Copou, la ora patru dimineața. Dis­perați, se agățau de fiecare rochie pe care o vedeau, încercînd să mai tragă un ban de la petrecăreți. În schimb, a­ceș­tia mergeau mai departe, în speranța că își mai amintesc a­dre­sa la care locuiesc.