Maturizare în trei părți

Album: „I Never Learn”
Artist: Lykke Li
An: 2014
Gen: Indie pop

Cîntăreței suedeze Lykke Li îi place ne­grul. Pe haine, în jurul ochilor migdalați și în versurile melodiilor sale. În cele trei albume pe care le-a lansat din 2008 pînă anul acesta, cîn­tă despre despărțiri, singurătate, inimi de piatră, de oțel și frînte. În schimb, în pie­se­le de pe ultimul său material, „I Never Learn”, Lykke Li spune că s-a maturizat, deși a păs­trat aceeași tematică. A lăsat deoparte trilurile tri­bale, bătăile de tobe și vocalizele jucăușe și le-a înlocuit cu chitare, clape de pian și c-un glas gîtuit de regrete.

Scriind cîntecele pentru ultimul album al trilogiei, artista recunoaște că mai degrabă i-ar plăcea să fie recunoscută drept com­po­zi­toa­re decît o cîntăreață pop. Iar faptul că cele nouă piese au fost scrise la o singură mînă se ob­ser­vă de la o ascultare. Aceeași tonalitate ușor deznădăjduită care izbucnește în refrene și aceeași tentă a versurilor. Poate că din a­ceas­tă cauză e dificil să rămîi cu o singură melodie în minte. Doar anumite frînturi se lipesc de timpane, dar nu neapărat pentru că sînt memorabile, ci pentru că ideile se tot repetă pe parcursul unui cîntec. Iar atunci cînd nici o melodie nu are cu mult peste patru minute, e imposibil să nu te trezești fredonînd cîteva cuvinte. Doar piesa care a împrumutat nu­me­le albumului iese din tiparul imprimat în celelalte. De această dată, artistei i-au fost de ajuns 15 versuri și două strofe să-și cînte oful.

Lui Lykke Li îi place, în schimb, să se joace cu metaforele, dar imaginea de ansamblu a albumului face ușor de deznodat sensurile melodiilor. Dacă în „No Rest for the Wicked” vorbește apăsat despre singurătate, în „Gunshot” compară o relație nefericită cu un glonț primit direct în moalele capului. Linia melodică din „Heart of Steel” pare mai op­ti­mis­tă, iar corul dă impresia că ar putea să co­loreze cerneala neagră cu care au fost scri­se filele de jurnal.

Dar odată ce asculți ver­su­ri­le, îți dai seama că lucirile reci ale unei inimi de oțel nu ar putea să îmbujoreze obrajii, nici mă­car să facă pielea să se zgribulească. „Never Gonna Love Again” este scrisă cu li­te­­ră de lege și „Love Me Like I’m Not Made of Stone” e o rugăminte. Încă din titlurile me­lodiilor Lykke Li pare hotărîtă. Cum nu re­u­șește să învețe din greșeli, a decis să nu mai iubească din nou.