Un șirag de mărgele albe

Bunica are o căsuță mică, cu trei odăi, de care se îngrijește singură. Pe una a transformat-o în bucătărie, pe una a făcut-o dormitor, iar cea de-a treia e camera „de bun”. Doar mu­sa­firii care rămîn peste noapte au acces aici, unde așternuturile sunt al­be, pe pereți se găsesc fotografii alb-negru și chiar și o carpetă. Nu e vreun pat modern matrimonial sau vreo canapea cochetă, ci un réca­mier (spus „recameu”), al cărui arcuri scâr­țîie chiar și dacă-ți miști prin somn degetele de la o mînă. Dula­pul din lemn masiv e împărțit în trei. În mijloc sînt prosoapele și len­jeriile, iar în partea superioară bibe­louri pe care le are de cînd buni­cul era șofer pe camion la fabrica de sti­clă. În fața lor tronează peștele pe care l-a mutat aici de pe televizor în urmă cu cîțiva ani, iar acolo a ră­mas doar mileul brodat de mama cînd era acasă. În partea dreaptă a dula­pului bunica își ține hainele cele bu­ne, aliniate perfect pe umerașe ro­șii, sub care a înșiruit vreo patru pe­rechi de încălțăminte, de care nu se folosește decât la vreo onomastică a vecinelor sau dacă se mai mărită vreuna din nepoate. Ușa din par­tea stîngă a dulapului, care e blo­ca­tă de un colț de masă, ascunde în­să zestrea bunicii, pe care ea și-a pre­gă­tit-o pe când „nu o să mai fie”. Și-a cumpărat un costum bleumarin cu fustă, sacou și o bluză cu paiete de a­ceeași culoare. Deasupra lor a a­șe­zat un colier de mărgele albe, pe ca­re nici nu l-a scos din punga în ca­re vânzătoarea i l-a pus cînd l-a cum­­părat. Pe ultimul raft de jos sînt o pe­reche de pantofiori negri, mici, sim­pli, perfecți pentru picioarele ei.

Bunica nu are de mult timp de pensie și e genul acela de femeie ca­re mișună de dimineață pînă sea­ra prin ogradă și-și găsește ceva de fă­cut chiar și atunci cînd îți zici în gînd că totul e la locul lui și arată per­fect. Și nu cred că s-a pregătit de moarte pentru că îi e frică de ce se va întîmpla cu sufletul ei după, ci pentru că s-a resemnat. Știe că nu a­re încotro, așa că și-a acceptat destinul, așa cum facem și majoritatea dintre noi cînd adunăm câteva zeci de ani.