Antonescu pornește reconstrucția PNL-ului

Prezent la Iași sîmbătă, 26 februarie, președintele li­be­ral Crin An­to­nes­cu a participat la Con­ferința Te­ri­torială a PNL unde și-a anunțat pro­iectul pentru ur­mă­torul mandat la func­ția de conducere a partidului. An­­tonescu a comparat actuala pute­re ca fiind „ultima treaptă de de­ge­ne­ra­re a unui sistem politic, a unor pro­iec­te politice” care s-au transformat în­tr-un „sex incert” unde partidele nu mai cunosc noțiunile de stînga sau de dreapta. Mai mult, Antonescu a vorbit în fa­ța reprezentanților din teritoriu des­pre moțiunea „Prin noi înșine”, pro­mițîndu-le un procentaj de 30% la vi­itoarele alegeri, redarea identității par­tidului și crearea unui pol stabil al o­poziției în Parlament.

„Spre deosebire de PSD și PDL, noi nu am avut tentative de a ne trans­forma într-un partid de stat”. Po­menind și de grupul in­de­pen­den­ți­lor din Parlament, liberalul a compa­rat mutările acestora dintr-o for­ma­ți­u­ne în alta, asemănîndu-l cu transfe­ru­rile fotbaliștilor – „dintr-o dată tră­dă­torii sînt prestigioși”, a conchis a­ces­ta.

Întrebat de situația actuală din Par­lament, liderul liberalilor a ținut să precizeze într-un interviu dat re­vis­tei „Opinia veche” faptul că elec­to­ratul român își alege candidatul în func­ție de acțiunile pe care le face, ne­ținînd cont de orientarea lui po­li­ti­că, astfel că „se orientează în raport cu oameni și comportamentele po­li­ti­ce”. Mai mult, a afirmat că în mo­men­tul de față nu s-a schimbat nimic în relațiile cu PSD după alegerea lui Vic­tor Ponta. Cît despre grupul in­de­pendenților din Parlament, acesta a mărturisit că nu se poate vorbi de cre­area unui nou partid, „Este un fel de popotă a domnului Băsescu. Trec ăia pe acolo ca să își ia ciorba, nu se poa­te să fie un partid și nu va fi ni­cio­dată”, a conchis acesta.

PSD este un partid care s-a înființat cu scopul de a guverna și care nu prea cunoaște partitura asta de opoziție.

Opinia VECHE: Ați pomenit de sexul incert al politicii românești. Atît dumneavoastră, cît și Mircea Ionescu Quintus vorbiți de necesitatea unei regăsiri a ideologiei partidului. Cum se va manifesta această necesitate la PNL?

Crin Antonescu: Eu nu mă refeream la noi (n.r.: la sexul incert al politicii), la liberali, mă refeream la faptul că trecerea dintr-un partid în altul, de la stînga la dreapta, din putere, în opoziție a devenit un fapt banal și asta este inacceptabil. În ceea ce ne privește pe noi, nu atît o definire, cît o extindere între zone de dreapta să se adauge, elemente de democrație, conservatorism și să fie complementare cu liberalismul pe care îl reafirmăm în discursul politic, în mesaj și în elaborarea politicilor.

O.V.: Viitorul congres al partidului joacă un factor de presiune pentru evidențierea acestor principii?

C.A.: Da putem să spunem și așa.

O.V.: Pentru punerea lor în aplicare sînt suficiente cele 1000 de zile?

C.A.: Asta depinde de noi, eu cred ca da.

O.V.: Asta ține și dacă dumneavoastră sînteți reales președinte al partidului?

C.A.: Depinde și de asta, dar depinde foarte mult de munca unor oameni care există, care trebuie organizați și care să lucreze într-un regim de eficiență sporită față de tot ce am făcut noi pînă acum.

O.V.: Îl considerați un plan doar al dumneavoastră sau să fie și un plan al întregului partid ?

C.A.: Este un plan pe care l-am formulat, pe care îl propun partidului și daca-l asumă, e al partidului. Nu l-am formulat așa, din capul meu. Am reunit în el ceea ce știu că vor și cred foarte mult colegii mei.

O.V.: De incertitudinile politice se vorbește de 20 de ani, toată lumea se plînge, însă de ce nu vedem și un fapt concret în această privință?

C.A.: Eu cred că noi nu putem fi comparați cu ceilalți în privința asta. Sîntem categoric mai buni, pentru că noi nu am schimbat niciodată de la stînga la dreapta, ca PDL-ul, ce să mai discutăm despre partid? În al doilea eînd, și cînd am fost la opoziție, și cînd am fost la guvernare am avut totuși o coerență legată de anumite principii și măsuri de dreapta. Cred că din punctul acesta de vedere, al identității, al incertitudinii stăm mult mai bine decît ceilalți.

„Domnul Băsescu, repet, nu are cum să fie un mare dușman al comunismului din moment ce aparține nomenclaturii comuniste”

O.V.: După o perioadă de stînga în politică, electoratul pare mai deschis, mai dispus să voteze și dreapta?

C.A.: E greu de spus. Eu nu cred că cea mai mare parte a electoratului român optează încă în funcție de dreapta și de stînga. Cred că se orientează în raport cu oameni și cu comportamente politice. Cred că în sensul acesta este un element de identitate, nu doar capitolul doctrinar și capitolul comportamental al partidului. Există oameni care-și doresc partide, politicieni în slujba publicului cu adevărat. {i asta pot să faci și dacă ești de stînga, și dacă ești de dreapta.

O.V.: Unde l-ați plasa pe Traian Băsescu atunci?

C.A.: Pe Traian Băsescu Justiția ar trebui să-l plaseze unde trebuie el plasat. Dar din punct de vedere doctrinar este perfect oportunist. Este omul din cauza căruia, în bună măsură, legile proprietății au fost amînate patru ani de zile, în 1996 și 2000 – lumea a uitat lucrurile acestea. Marele campion al dreptei și anticomunismului de astăzi este cel care făcea un tapaj teribil și își rupea hainele de pe el ca lider al Partidului Democrat și legea Lupu a fost dată abia la începutul anilor 2000 după trei ani de tratative și de piedici puse de Partidul Democrat și Traian Băsescu personal. Altă dată, este cel care condamnă comunismul și continuă să susțină în Partidul Democrat securiști cu acte în regulă, ofițeri sau oameni cu legături clare în vechiul regim.
Cînd este vorba de discursul de dreapta, Traian Băsescu asumă așa o identitate și spune „noi și voi trebuie să fiți un partid de centru dreapta”, toată retorica lui, atunci cînd în campanie electorală sau se adresează marelui public, este una pe care nu o pot să o clarific decît de stînga, dar populistă rău de tot.

O.V.: Apropo de condamnarea regimului comunist, după acești ani, și-a dus la îndeplinire rolul dorit de la bun început?

C.A.: Domnul Băsescu nu avea nici o problemă cu comunismul, avea o problemă cu propaganda, a condamnat din gură comunismul, după care și-a văzut de treabă. Institutul nu este creat de domnul Băsescu, este creația domnului Tăriceanu. Marius Oprea, oamenii care lucrează acolo au fost numiți de Tăriceanu și au făcut o treabă foarte bună, dar domnul Băsescu trebuie să-l răsplăteasca pe domnul Tismăneanu, așa cum îi tot răsplătește pe ceilalți ideologii săi. Cu ocazia aceasta îl dă afară pe Marius Oprea de la Institutul respectiv. Dar prin hotărîrea de guvern se scot mijloacele de acțiune, înfrîngerile de la parchet a căror vinovăție poate fi demonstrată și așa mai departe și dezinteresul față de această temă.

O.V.: Sînt mulțumitoare pentru dumneavoastră?

C.A.: Nu sînt mulțumitoare acțiunile factorului politic, demascarea comunismului. Eforturile pentru a arăta ce oroare a fost acest regim, aparțin intelectualilor, istoricilor, jurnaliștilor, societății civile. Nici memorialul durerii, nici Memorialul Sighet nu sînt lucruri pe care le-au făcut politicienii. Ei, mai mult sau mai puțin, au avut o atitudine schimbătoare în privința asta. Domnul Băsescu, repet, nu are cum să fie un mare dușman al comunismului din moment ce aparține nomenclaturii comuniste. Dacă Punctul Opt de la Timișoara s-a aplica, nu ar fi în politică. El a făcut parte în 1989 din cei 200 000 de oameni calificați ca fiind nomenclatura politică și administrativă a regimului comunist.

O.V.: Dar și o bună parte din întreaga clasa politică.

C.A.: Foarte posibil, dar nu trebuie să facem confuzii. Există oameni care ar fi acolo și unii dintre ei ar fi alături de domnul Băsescu sau alții sînt prin PSD. În PNL nu există după cunoștința mea astfel de oameni. Am avut niște probleme, apropo de informatorii și colaboratorii Securității și i-am dat afară pe oamenii respectivi. Lîngă domnul Băsescu prosperă, nu au nici un fel de problemă. E totuși o diferență între unii și alții.
Ca să nu mai spun că atunci, în vremurile Universității, în zilele mineriadei, noi, liberalii, eram acolo, eram implicați, în urma căreia ni se spărgeau geamurile, iar Băsescu era în partea cealaltă. A, că în 2010 te apuci și faci scandal împotriva lui Geoană, care nu avea nici o legătură cu mineriadele și Piața Universității, asta este altceva.

„Ca Traian Băsescu să facă în anul 2010 ceea ce făcea Iliescu în 1990, mi se pare mai grav”

O.V.: L-ați comparat pe Băsescu cu Iliescu al anilor 90, vorbim de aceeași răutate ca în cazulfostului președinte, în perioada 90?

C.A.: E mai rea. Iliescu în anii 90 a făcut grave deservicii României prin faptul că a ținut-o în loc sau a ratat un start. A blocat energia acestei societăți, căutînd să păstreze cît mai multă putere din regimul comunist.

O.V.: Atunci ați fost contra lui.

C.A.: Bineînțeles că am fost contra lui Iliescu și îl condamn și astăzi pentru acest lucru foarte grav. Rămîne unul dintre conducătorii răi ai României pentru faptul că, în fond, misiunea lui istorică, ce a realizat în istorie, a fost un lucru nefast. A ținut România în loc pentru șase șapte ani cînd toate celalte țări foste comuniste din jur au luat startul, cînd s-au construit anumite temelii, statul de drept, economia de piață, șamd. Dar ca Traian Băsescu să facă în anul 2010 ceea ce făcea Iliescu în 1990, mi se pare mai grav.

Ca Traian Băsescu, care pretinde că este purtătorul luptei anticomuniste, că este un om de dreapta și să facă ce făcea un om de stînga și provenind direct din structurile comuniste, mi se pare mai grav, în plus, evoluția personală a lui Iliescu în discurs și în convingeri a fost una în direcția bună. Eu nu pot să văd un om care avea 60 de ani în 90 a reușit totuși, încet, încet să devină o voce care acceptă valorile pluralismului, care a ajuns chiar să apere democrația împotriva lui Băsescu și să văd că Băsescu, repet, este șeful unui stat din Uniunea Europeană se comportă abuziv, autoritar și nedemocratic în 2010 și nu în 1990.

„După cinci ani de eforturi de a construi un PSD nou fără Iliescu, am asistat la momentul în care acesta a decis cine este noul președinte al partidului”

O.V.: Cînd v-ați mai întîlnit cu Ion Iliescu, ați vorbit despre acest lucru, despre deciziile lui din acea vreme? Sau acele sentimente au intrat într-un con de umbră treptat?

C.A.: Este adevărat că sentimentele se mai schimbă, mai intră în umbră. Aprecierea, analiza rațională asupra acelei perioade devine mai limpede cu trecerea timpului și, repet, nu este în favoarea lui Iliescu. Dar de discutat, am discutat în puține rînduri cu el chestiunea asta. Personajele istoriei recente, Ion Iliescu, Petre Roman și nici Emil Constantinescu într-o anumită măsură, nu reușesc încă să ajungă la nivelul la care să își asume greșelile majore pe care le-au făcut. Iliescu ne spune în continuare, cred că și asta crede, povestea: nu au fost de fapt mineriade, Coposu este vinovat, nu știu, că nu se putea altfel în România. Toți ceilalți, la fel, nu am ajuns în situația în care un lider politic, după niște ani, să spună asta am făcut bine, dar asta îmi dau seama acum că este rău.

O.V.: Retragerea din PSD ar trebui să însemne și retragerea din sfera politicului?

C.A.: Nu s-a retras nici din PSD, nici din politică, vă spun foarte clar. Deși Ion Iliescu, ca și alți oameni politici din România vor face politică cît vor trăi. Mircea Ionescu Quintus are 90 și ceva de ani și este un om foarte activ, nu mai deține funcții oficiale, însă este prezent în viața partidului cu o vivacitate suprinzătoare pentru asemenea vîrstă, Ion Iliescu la fel. Cred că asta este un lucru care trebuie să ne obișnuim, PSD-ul este încă și dependent, și sub imaginea lui Iliescu.

Gîndiți-vă că noi în 2005 am asistat la momentul în care el a pierdut alegerile în partid, un moment incredbil. După cinci ani de eforturi de a construi un PSD nou fără Iliescu, am asistat la momentul în care acesta a decis cine este noul președinte al partidului. O frumoasă răzbunare pentru Iliescu, care nici nu s-a putut abține să nu o puncteze în discursul de la Congres. Iar tînărul Victor Ponta este un personaj de care te leagă în mod natural și speranțele de viitor ale pesediștilor și ale alegătorilor lor și poate a unei părți din societatea romănească care se uită după chipuri și forțe noi. Domnul Ponta nu putea spune altceva la momentul acestui congres decît că vrea să fie un PSD ca pe vremea cînd era condus de Iliescu.

O.V.: Alegerea lui a fost o surpriză pentru dumneavoastră?

C.A.: Eu, gîndindu-mă ce variantă au pesediștii, mi-am spus că cea mai deschisă, cea mai bună variantă ar fi Ponta. Problema este următoarea, el nu este un lider care să se fi impus cu greutatea lui specifică în acest moment, n-avea cum. El este un om cu multe calități, nu fac un reproș, eu constat o situație. A putut veni împins din spate de oameni cu greutate de tipul Ion Iliescu, Mitrea, etc. Sigur că este șansa lui și rămîne să vedem ce va face ca din această poziție să umple conținutul funcției cu personalitatea și acțiunile sale politice. A fost nu atît o surpriză, dar sper să fie totuși cea mai bună soluție.

O.V.: Prezența subită a atîtor candidați la congresul PSD pare mai mult ca un bluf. Cursa pentru funcția de președinte nu s-a transformat mai degrabă într-o luptă de a-l da jos pe Geoană cu orice preț decît o competiție pentru găsirea celui mai bun președinte?

C.A.: Probabil, PSD este un partid cu totul diferit față de PNL. Nu cunosc toate resorturile, este un partid în este foarte clar că s-au amestecat și forțe din afara lui, mai ales la acest congres. Este un partid mult mai vulnerabil la asta și în sensul acesta am asistat și la momente pe care nu putem să ni le explicăm exact. Nu știm ce l-a determinat pe unul sau altul dintre candidați să intre în cursă, să se retragă, nu știu lucrurile acestea și chiar nu sînt importante decît pentru pasionații de intrigă politică.

O.V.: Care va fi relația PNL-ului cu Ponta și, implicit, cu partidul acestuia?

C.A.: Eu cu Victor Ponta avem o relație personală bună, este un om cu simțul umorului, iar eu întrețin relații bune cu toți care au simțul umorului. Dar din punct de vedere politic, nu s-a schimbat nimic deocamdată, atitudinea noastră față de PSD este aceeași ca și față de PSD-ul condus de Mircea Geoană. Vom vedea cum vor lucra lucrurile.

O.V.: S-ar fi schimbat relația dacă Diaconescu ar fi intrat în PNL?

C.A.:Din punctul meu de vedere, nu.

O.V.: Dar cei din PNL s-ar fi supărat?

C.A.: Nu cred că s-ar fi supărat pentru că în general PNL a fost un partid destul de permeabil. A permis multor oameni din diverse direcții politice să vină și nu cred că Diaconescu era asimilat cu părțile cele mai antipatice ale PSD-ului pentru noi.

O.V.: Recent, Ponta a spus că va adopta politica ușilor deschise pe ambele părți.

C.A.: E cam curent pe acolo din cauză că-s ușile deschise, dar mai mult se iese, decît se intră. PSD-ul este un partid care nu a stat niciodată două cicluri succesive în opoziție, este un partid construit la putere, pe structuri de putere. Este un partid care se confruntă cu un examen foarte greu. Nu este ca PNL care să existe chiar dacă are momente de regres în opoziție, în jurul unui nucleu dur de oameni uniți de concepții,de valori și de doctrine. PSD este un partid care s-a înființat cu scopul de a guverna și care nu prea cunoaște partitura asta de opoziție.

„Acceptăm oricînd să intrăm la guvernare în condițiile în care Guvernul nu este marioneta lui Traian Băsescu”

O.V.: Grupul independenților poate fi atît o amenințare, cît și o oportunitate pentru celalte partide?

C.A.: Este o rușine pentru viața politică românească și pur și simplu joacă rolul de unealtă a aparențelor parlamentare pentru Traian Băsescu. Este o majoritate care să investească Guvernul Boc și care să susțină majoritatea dacă vreo lege va trece prin Parlament și nu va fi o ordonanță totdeauna cît va guverna domnul Boc.

O.V.: Nu-i puteți atrage atunci spre PNL?

C.A.: Eu nu mă ocup cu atragerea acestor voiajori, eu mă ocup cu atragerea de alegători, cu atragerea de aderențe și de fidelități din sînul societății, pentru mine nu este deloc important că vine sa că pleacă un parlamentar. Este foarte important cînd vine sau cînd pleacă un alegător.

O.V.: Pot să devină polul unei noi mișcări politice?

C.A.: Nu are nici o șansă să fie un partid serios pentru că sînt oameni amestecați, pentru că nu există un lider capabil să țină un partid în viață. Vă amintesc că a existat o încercare de a face un partid. A fost Alianța pentru România cu un lider, Teodor Meleșcanu, care avea o foarte mare cotă de încredere și de credibilitate și la un moment dat în sondaje depășișe vreo 20%. Dar nu a putut rezista ca partid, nu pot să îmi imaginez atunci că va fi o adunătură care este condusă de domnul Oprea. Este un fel de popotă a domnului Băsescu. Trec ăia pe acolo ca să își ia ciorba, nu se poate ca să fie un partid și nu va fi niciodată un partid. E o unealtă în Parlament și în momentul în care vor fi alegeri se vor vărsa la Partidul Democrat sau la cine le va oferi atunci.

O.V.: Ați mai intra la guvernare dacă vi s-ar promite acea independență?

C.A.: Acceptăm oricînd să intrăm la guvernare în condițiile în care Guvernul nu este marioneta lui Traian Băsescu, ci este Guvernul României, în condițiile în care găsim un program de guvernare acceptabil și în condițiile în care nu sîntem siliți să ne asociem cu persoane de alde doamna Udrea, domnul Videanu, Berceanu. Persoane care din punctul nostru de vedere sînt descalificate pentru a guverna și cu care nu putem face compromisuri.

George GURESCU