Radu Paraschivescu, profesor în ale ironiei

Radu Paraschivescu, scriitor și jurnalist, a susținut vineri, 9 noiembrie 2018, o conferință intitulată „Foloasele și ponoasele ironiei” în care a explicat cîteva lucruri despre ironie și alte figuri literare care se desprind din aceasta. Conferința a avut loc în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași (BCU), începînd cu ora 10.15, fiind evenimentul de deschidere al „Zilelor BCU”, care s-a desfășurat între 9 și 11 noiembrie 2018.

După ce conf. univ. dr. Ioan Milică, directorul general al BCU l-a introdus în scenă pe Radu Paraschivescu spunînd despre acesta că ar fi „un intelectual carismatic, inteligent și jovial, un om de televiziune aflat mai mereu ca un ghimpe în coasta realităților”, scriitorul a ținut să menționeze că-i va fi greu să fie fidel prezentării făcut de directorul BCU, dar că va încerca să fie „și jovial, și sprinten la vorbă, și ghiduș, dar și atent la reflexele, dar mai ales la demagoagele din discursul și comportamentul politic”.

Radu Paraschivescu s-a grăbit să dea definițiile celor două concepte în jurul cărora s-a axat discuția de vineri, respectiv ironia și autoironia, suținînd că ironia este alcoolul spiritului, iar autoironia reprezintă capacitatea de a te vedea cu ochii altora și a nu te îndrăgosti de ceea ce vezi. „Ironia nu este gratuită, deci în momentul în care practicăm ironia gratuită cădem în burlesc care nu exprimă nimic”, a ținut să sublinieze Radu Paraschivescu.

Ulterior, acesta a prezentat funcțiile ironiei cărora le-a alăturat cîte un exemplu, astfel, printre acestea se numără crearea unei atmosfere destine, evaluarea unei situații, semnalarea unui defect, răspunsul la un atac sau o ofensă sau ridiculizarea unui exces. În ceea ce privește autoironia, scriitorul spune că are și aceasta funcțiile ei printre care se regăsesc și recunoașterea unei erori, plasarea emițătorului pe picior de egalitate cu receptorul, cît și bordarea disimulată a interlocutorului prin autopersiflare. Pe lîngă aceste trăsături, așa cum spune Radu Paraschivescu, ironia ar trebui să aibă și trei caracteristici. „Ironia trebuie să fie inteligentă, căci o ironie imbecilă nu este o ironie, ci o imbecilitate; să fie intenționată, asta într-o țară în care umorul involuntar triumfă, și în fine, să fie concisă. Nu poți fi ironic pe hectare, trebuie să fii ironic pe spațiu scurt în așa fel încît ironia să pătrundă, să ajungă la destinație, să nu devină o mlaștină, un teren vîscos, o substanță din care nu poți construi nimic”, a declarat Radu Paraschivescu.

Rîsul în diferite vocale

Vorbind despre rîs ca fiind adesea un efect al ironiei, autorul a exemplificat mai multe tipuri de rîs, explicînd și situațiile în care este folosit fiecare dintre ele. De exemplu, așa cum spune acesta, „hehe” este folosit de „șmecherași” atunci cînd vor să te ia peste picior. „Există oameni, cercetători, rîsologi, ca să le zic așa, care susțin că fiecare vocală care se alătură lui «h» și care reprezintă expresia scrisă a unui hohot sau a unui rîset semnifică un tip de a rîde”, a explicat Radu Paraschivescu.

Autorul a mai precizat diferențele dintre pamflet și parodie, insistînd pe ideea că acum pamfletul nu mai are esență, ci a rămas doar perdeaua după care se ascund cei care vor să jignească fără a fi nevoiți să suporte consecințele. Pentru a exemplifica mai bine tipurile de pamfletari, acesta a citit cîteva texte ale lui Andrei Pleșu, Cristian Tudor Popescu și Radu Cosașu, provocîndu-i pe cei din public să ghicească autorul textele pe care el le citea.

La final, Radu Paraschivescu a vorbit și despre „ponoasele discursului ironic”, susținînd că acestea sînt minimalizarea, înțelegerea greșită, opacitatea și simularea neînțelegerii.

Sursa foto: www.cuzanet.ro