Revoluția din 1989 a început la Iași

Acum 25 de ani, la Iași au izbucnit primele manifestări de contestare a regimului Ceaușescu, primele semne ale Revoluției din 1989, deși teoriile apărute ulterior arată că de fapt Timișoara a dat semnalul de cădere a dictatorului. Însă, cînd în Timișoara abia începeau ma­ni­fes­tările, la Iași deja se făceau arestări pentru delictul de „acțiuni anar­hoprotestatare de propagandă împotriva orînduirii socialiste”. Ac­țiu­nea eșuase, dar adusese împreună mai mulți intelectuali care au pregătit protestul de pe data de 14 decembrie 1989 încă din toamnă. Ieșenii Revoluției au fost un grup de ingineri care lucrau la pe „marile platforme industriale” ale orașului, coordonați de economistul Ștefan Prutianu, de la Centrul de Cercetare Științifică și Inginerie Teh­no­lo­gi­că. Protestul astfel organizat trebuia să atragă cît mai mulți oameni de încredere ai primilor protestatari, cifrele date ulterior variind între 3.000 – după cum spun organizatorii – și 500, după cum arată cei care au contestat acțiunea.

„Revoluția” de la Iași a debutat în noaptea de 13 spre 14 decembrie, atunci cînd cîțiva organizatori au împînzit plicuri cu manifeste prin oraș prin intermediul cărora vesteau organizarea protestului, data, ora și locul acestuia. Astfel, Piața Unirii a devenit simbolul acțiunii de la Iași care inițial a fost gîndită pe parcursul a trei zile, 16, 23, 30 decembrie, dar care a eșuat pentru că deși membrii Frontului Po­pular s-au prezentat să strige „Jos Ceaușescu”, Miliția și Securitatea au acționat preventiv împiedicînd ieșenii care voiau să protesteze. Ulterior, liderii protestului, Vasile Vicol, Ștefan Prutianu, Casian Spiridon, Valentin Odobescu, Ionel Săcăleanu, Aurel Ștefănachi, Titi Iacob, Georgel Moraru și Sandu Dascălu, au fost arestați, anchetați și tor­tu­rați pentru organizarea manifestării. Ieșenii au fost eliberați abia pe 22 decembrie, după ce protestul începuse deja în Timișoara și București.