Ceaușescu, în vizită la Croazetă

Unul din cele mai așteptate eve­ni­mente cinematografice din Eu­ro­pa a lăsat, în acest an, un gust amar tu­turor criticilor de film și jurna­liș­ti­lor prezenți la Cannes. Cea de a 63-a ediție a Croazetei s-a remarcat mai degrabă prin prezența flambo­iantă a lui Tim Burton, în calita­te de președinte al juriului, și produc­ții care au stîrnit mai degreabă reac­ții din partea unor politicieni, decît din partea critici­lor de specia­li­tate. Un exemplu con­cret a fost fil­mul italiencei Sabina Guzzanti, unde au fost descrise, într-un documen­tar ironic, acțiunile lui Ber­lus­co­ni, după cutremurul din orașul Aqui­la, ministrul italian al culturii acu­zînd-o pe regizoare de „falsifica­rea adevărului”.

De partea celaltă, filmografia ro­mânească a reușit să atragă aten­ția prin producțiile lui Cristi Puiu, An­­drei Ujică sau Radu Muntean, iar pre­sa străină a continuat să vorbeas­că despre inovativul val al filmu­lui ro­mânesc. „La urma urmei, dic­ta­to­rul nu e decît un artist, care are po­si­bilitatea să-și pună integral în prac­tică egoismul. E doar o ches­tiu­ne de nivel estetic, dacă el se chea­mă Baudelaire sau Bo­lin­ti­nea­nu, Lu­dovic al XVI-lea sau Nicolae Ceau­șescu”, spunea Andrei Ujică, citat în Evenimentul Zilei de pe 18 mai.

După declarația preluată din Los Angeles Times – „românii nu pot face filme proaste” – făcută ime­diat după vizionarea peliculei „Marți, după Crăciun” a lui Radu Mun­tean, a urmat și „Aurora” lui Puiu care s-a bucurat de aceleași apre­cieri din partea criticilor. „Cro­ni­cile primite (…) sînt printre cele mai entuziaste care s-au scris des­pre filmele noului val românesc pre­zentate, de-a lungul deceniului, la Cannes” (Adevărul, 19 mai), iar Ho­llywood Reporter a afirmat că Ro­mânia își păstrează standardele de aur.

Din păcate, Croazeta din acest an nu le-a adus românilor decît premiul cel mare la „Quinzaine des Réa­lisateurs”, pentru scurtmetrajul „Cău­­tare” al lui Ionuț Pițurescu. Iar „Un Certain Regard” a fost luat de regizorul sud-coreean Hong Sang­-soo, pentru „Ha ha ha” – „Pe­licula spu­ne povestea unui realizator de fil­me care se pregătește să se mute din Coreea în Canada și este al trei­lea film coreean din selecția oficială din acest an (celelalte două concu­rea­ză pentru Palme d’Or)” (Ci­ne­mas, 22 mai).

Munteanu și Puiu, ambii can­di­­dați la aceeași secțiune, nu au pri­mit nici un premiu, vestea venind ca „un soi de duș rece”, mai ales că „ro­mânii au fost, în ultimii ani, răs­fă­țații Festivalului de la Cannes, ple­cînd de fiecare dată cu cîte un pre­miu”, (Mediafax, 23 mai).

Chiar și fără nici un premiu pri­mit, cert este că regizorii au reușit să-și mențină ridicată cota pe piața in­ternațională a filmului. Acum trebuie să trecem dincolo de laudele pu­blicațiilor străine și să-i ap­la­u­dăm pentru realizările acestea fără să-i mustrăm pentru că „n-au fost în sta­re să ia un premiu”.

George GURESCU