Argint pentru fresca României arhaice, „Aferim!”

„Aferim!”, filmul premiat la Berlin cu „Ursul de argint”, regizat de Radu Jude, a rulat pentru prima dată în cinematografele din România luna aceasta, avînd premiera în Iași pe 16 martie, de la ora 19.30. „Sala 5” de la Cinema City Iulius Mall din Iași a fost plină de oameni de diferite vîrste care au venit să vadă filmul împreună cu actorul Teodor Corban și co-scenaristul Florin Lăzărescu. De acolo au plecat cu o traistă plină de întrebări și cu un cîntec, care datează din vremea fanarioților care s-au stabilit în Valahia, coloana sonoră a filmului. „Arză-l focul dascăl/ Cum mă necăjește/ Umblă să mă învețe/ Grecul păsărește”.

Un cuvînt a ieșit la lumină oda­tă cu lansarea filmului „Aferim!” – această interjecție provenită din lim­ba turcă care a dat numele pro­duc­ției și care este folosită cu sensul de „Bravo!”. Aferim pentru regizorul Radu Jude, care a fost premiat la Festivalul de la Berlin cu „Ursul de Argint”, dar și actorului ieșean, Teodor Corban, care, după cum a spus chiar el de mai multe ori, a ju­cat pînă acum doar în „filme mini­ma­liste” și în multe piese montate la Teatrul Național „Vasile Alecsan­dri” din Iași, cît și lui Florin Lă­ză­res­cu, scriitor ieșean și co-scenarist.
„Sala 5” de la Cinema City Iu­lius Mall din Iași a fost invadată de mai mici și mai mari pentru a fi pre­zenți la premiera peliculei care mai împinge filmul românesc încă o treap­tă în procesul de reîmpros­pă­ta­re a ideilor și conceptelor de bază. Iar la Iași, luni, alături de spectatori au urmărit proiecția atît actorul din ro­lul principal, Teodor Corban, care întruchipează un zapciu (n.red. – funcție care reprezintă echivalentul unui locotent al boierului) pe nume Constandin, cît și Florin Lă­ză­rescu, Petru Ciubotaru, actor la Teatrul Național alături de Teodor Corban și Dan Lungu.

Cu emoțiile-n traistă

„Noi am fost emoționați, atît eu, cît și domnul Lăzărescu, pentru că era lansarea de acasă, noi fiind ie­șeni, la care se adaugă încă un val de emoție pentru lansarea filmului în România. Asta pentru că, dato­ri­tă scenariului și dialogurilor foarte savuroase și pline de arhaisme, ca­re sînt greu de tradus în altă lim­bă, pe care spectatorul român le în­țelege mult mai bine, se înțelege și filmul altfel. Prin traducere se pierd foarte multe nuanțe, aproape ju­mă­tate din figurile de stil, din fru­mu­se­țea și parfumul lui”, a spus Teo­dor Corban. Dialogurile despre ca­re vorbește actorul aduc în prim-plan vorbirea arhaică fără pic de as­cunzișuri, iar povestea este dez­in­hi­bată, subiectul principal al filmu­lui fiind rasismul.

Romii din Țara Românească a anului 1835 sînt schingiuiți și puși la muncă, adulterul este considerat o crimă, iar poziția femeii în socie­tate nu este una bună, indiferent din ce familie se trage. Drumul pe care îl fac Constandin și fiul său Io­niță este, de fapt, și o inițiere a co­pi­lului, pentru care tatăl are planuri mult mai mari decît să-l facă zapciu. „Un scenariu bine ancorat nu pornește de la o fabulă, de la o întîmplare și «Hai să încropim ce­va pe baza asta». Nu, totul era gîndit, totul are o evoluție. Spuneam la lansare că filmul nu are profunzi­me, are adîncime. El pleacă de la un microcosmos care este inspirat din Creagă, Budai-Deleanu, Anton Pann și se dezvoltă e ca o cunoaș­te­re în timp a unei epopei, se con­tu­rea­ză ajungînd la un macrocosmic ră­vă­și­tor”, povestește actorul Petru Ciu­botaru.

Indiferență asumată

„Aferim!” este construit din ca­dre lungi care lasă personajele să intre și să iasă din imagine, iar cu ajutorul acestora este surprinsă o fărîmă dintr-o Românie arhaică și frumoasă. Camera surprinde copa­cii cu rădăcinile înfipte adînc în mî­lul de pe fundul micilor rîuri sau bălților pline de stuf, lumina care străbate frunzișul des al copacilor, petreceri cu lăutari medievali și po­tecile înguste de pe mijlocul mun­ți­lor. Cadrele care surprind detalii sînt foarte rare. „Mi s-a părut că publicul din Iași a fost puțin apatic sau mai reținut, poate nu chiar apa­tic, față de cel din alte orașe, dar din sondările pe care le-am făcut după proiecție am văzut că lumea era foarte încîntată și apatia era de fapt semnul impactului pe care l-a avut filmul asupra lor. Erau foar­te tușați, erau foarte impresio­nați”, a spus Teodor Corban, actorul prin­cipal din film, despre publicul ie­șean.

Tușele pe care le-a văzut ac­to­rul în pu­blic se leagă și de final, u­nul simbolic, ce face trimitere la con­se­cin­țele pe care le au faptele per­so­­na­jelor, la alegerile grele pe care le are de făcut Constandin pentru a asigura un viitor mai bun pentru fiul său.