Cenușăreasa, rătăcită printre prichindei

Lumea copilăriei a rămas în umbră, însă la înce­pu­tul săptămînii trecute am avut îndrăzneala să merg printre pitici. Teatrul pentru Copii și Tineret „Lu­cea­fă­rul” din Iași a pus în scenă spectacolul „Cenu­șă­rea­sa”, mo­ment în care sala s-a umplut de zgomote și mai apoi de piticii de la grădinițe însoțiți de educatoare.

Costumele de carnaval și scena improvizată pentru păpuși au dat culoare spectacolului. La lăsarea în­tu­nericului, copiii se ridicau în picioare și țipau incontrolabil pînă la întoarcerea luminii.

Piesa de teatru are un rol educativ, așa îmi explic după ce, Marius, un bă­ie­țel cu părul creț și ochii albaștri întreabă nedumerit educatoarea „nu-i așa că Cenușăreasa e fată bună și tre­buie să fim ca ea?”. Căci, urmînd firul poveștii, spectacolul evidențiază dife­rența dintre bine și rău prin punerea în contradicție a trăsăturilor și năravurilor surorilor vitrege cu cele ale Cenușăresei.

Misterul pantofului rătăcit în timpul balului i-a ținut în suspans pe copii, fiind întrebați dacă nu cum­va acesta le aparține, moment în care pînă și băieții au ridicat mîna, semn că ar vrea să îl probeze; fetițele zîm­beau și doar două dintre ele au reușit să se con­vingă că nu ziua de marți, 10 martie, este cea în care vor deveni prințese.

În scurt timp s-a dovedit că pantoful este al Ce­nu­șăresei și chiar dacă aceasta a revenit pe scenă, majordomul tot căuta prințesa printre spectatori. Copiii îi arătau întruna viitoarea prințesă, iar pentru el parcă era invizibilă. „Chiar nu vezi?”, se răstește o fetiță din primul rînd la el, apoi îl ia de mînă și îl duce pînă în fața Cenușăresei. „De ce nu vedea prințesa, e prea bătrîn?”, se uită Marius, întrebător, spre educatoare, iar aceasta, probabil sătulă de întrebări, îl îndemna mereu să se uite la spectacol că pe ea o va putea privi și mai tîrziu.

Lumina se stinge din nou, revin în sală țipetele puternice, apoi păpușile și majordomul care, îm­pre­u­nă cu regele, sînt martorii de pe scenă ai reîntîlnirii dintre Cenușăreasă și prinț. „Acum se vor pupa?”, întreabă un copilaș din sală, iar educatoarele fac schimb de priviri și lasă piticul fără răspuns pînă cînd prințul și prințesa dansează, iar la final, într-adevăr, se pupă, iar copiii încep să aplaude la unison.