Cine danseaza cu Michiduta?

E dramatic. Ba se victimizeaza, ba face pe eroul. Gindeste putin, se da cu capul de pereti iar in timpul de “revolutie” al cucuiului, mediteaza. In rest, fire de copil, ar desena lumii mustati cu pasteluri si creioane colorate. Atacat de panica sau anxietati, oricum, e casatorit cu profesia. Asa ca, daca vrei o relatie cu Istvan Szabo, trebuie sa te multumesti puritanist cu una spirituala. Se aude un tiriit de sub patura. Nu mai apuc sa interpretez profan si restul astroprofilului oferit lui Szabo de catre “analistul sinergetic de top”. A fost  alarma de miercuri seara, ora cinci. Intr-un ceas incepe, la Casa de Cultura “Mihai Ursachi”, “Mephisto”, pentru care a primit Szabo in ’81 premii la BAFTA, apoi, in ’82, Oscarul pentru cel mai bun film intr-o limba straina.

Doar eu si Mephisto

Ce ar fi fost menit sa fie Szabo, asa cum e el, adica nascut in aceeasi zi cu John Travolta, dar cu Luna in Balanta si in opozitie cu Marte, e… oaspete sau gazda, la nevoie, diplomat. Nu e timp nici sa aflu cum ar fi – dac-ar fi – sa am o relatie cu regizorul. Sala de la Casa de Cultura “Mihai Ursachi” se umple.  Primisem avertismentul ca voi fi doar eu si Mephisto. Acum se topea toata pedanteria de baba pieptanata in mijlocul tarii arse de sesiune. Filmele bune merg perfect cu orice examen.

E cald si se testeaza sunetul cu muzica de opera. Oare “sinergeticianul de top” ofera aceeasi consultanta matrimoniala si pentru indragostitele de regizori decedati? (Ca doar nu si-au schimbat dupa moarte data nasterii). S-ar putea, era, oricum, si profilul lui Edgar Allan Poe.

Mephisto a ajuns sub ochii lui Szabo dupa ce trecuse prin stiloul lui Klaus Mann, fiul lui Thomas Mann. Anecdotica s-a infasurat caus in jurul romanului, susotindu-se despre nota lui autobiografica. Adica Mephistofelul lui Mann era actorul Gründgens, casatorit cu Erika Mann. El a jucat cu succes dupa razboi piesa faustiana in toata Germania, fiind uneori asociat cu numele unei organizatii criminale naziste si “gratulat”  pe fondul unei identitati sexuale incerte.

Masca de sub piele

Pe scurt, este povestea unui actor care inchina arta nazistilor, vinzindu-si sufletul pentru faima. Szabo alege sa nu foloseasca zvonistica iubire dintre Klauss Mann si Gründgens drept ingredient atunci cind il “incarneaza” pe Mephisto prin  Klaus Maria Brandauer, caruia rolul i-a adus o nominalizare la BAFTA si alte doua premii internationale.

Ochii mai circotasi au sesizat insa ca Hendrik Hoefgren, actorul din poveste – care va deveni, sub regimul nazist, Mephisto al Generalului de Razboi – se comporta efeminat in doua scene. Pe vremea cind Hendrik era un actor de provincie, el exerseaza dansul imbracat cam ca Jennifer Lopez: tricou scurt si mulat, slip scurt si negru, sosete care ii acopera genunchii. Psihanalizabil, dar drama sa se desfasoara in cu totul alte directii: care e pretul mastii? Cit si cui trebuie sa dea ca sa joace la Berlin si spectatorii sa-l ovationeze? Cum isi poate adormi constiinta cind devine unealta unor asasini? Ajutind citiva prieteni, iluzionindu-se ca e puternic.

Povestea din poveste se continua insa in nota autobiografica in momentul in care Szabo declara senin la Cannes “Da!” unui jurnalist. Raspunsese la “Ati facut vreodata “politie artistica”, ati fost cenzor in Ungaria?”.

“Clenciul” lui Mephisto ar fi deci o obsesie a vinovatiei artei. Intr-un interviu, Szabo isi pastreaza o raceala resemnata cind vorbeste despre “viata e politica si arta trebuie sa fie politica, altfel n-ar fi in viata”.

Istoria nocturna a Teatrului se raspindeste in scene intunecate, de clar-obscur sau maronii, ceata, spatii inghesuite si putine “alterari” cu natura stropita de roua. Pina in final, cind Generalul il arunca pe Mephisto la granita, sub luminile de Observator, sarcasmul celor de pe scena. Chinuit de reflectoare, Mephisto se zbate pe urma luminilor care il opresc asa cum fac lanturile agatate de gleznele detinutilor. Luat de git de propriile alegeri, se trezeste din rol inapoi in propria piele: “Ce vreti de la mine? Doar sint un actor!”

Dupa cele 144 de minute cit n-a respirat nimeni in Casa “Ursachi”, devine clar ca Mephisto e poarta deschisa catre lume. Exista creioane, placi de ski, calculatoare pentru sah si chiar pantofi, toate sub identificarea diaboleaca. Cum spunea si Goebbles-ul ascuns sub masca Generalului, “Mephisto nu e numai un spirit, e in fiecare om”.  Dar el se referea la marca ariana.

Oana OLARIU