Crîșma, calul și ciobanul

Ioan Maric, „pictor naiv”, du­pă cum se prezintă el însuși și-a în­tins pe pereții Ateneului Tătărași din Ia­și creațiile care de-a lungul anilor i-au dus mai departe vi­zi­u­nea des­pre cum arată satul românesc tra­di­țional. De la cocoși gigantici, pî­nă la petreceri cu capre, oi și porci, toate au putut fi văzute în ver­ni­sa­jul ținut de pe 15 decembrie pînă pe 13 ianuarie.

La deschiderea oficială, cri­ti­cul de artă Valentin Ciucă, a vorbit des­pre efortul depus de artist pentru fie­care operă în parte, dar și des­pre faptul că „atmosfera pe care o sim­țim, ne-o asumăm și noi este de fapt confirmarea capacității dom­nu­lui Maric”. S-a axat și cîteva clipe pe tehnica pe care a folosit-o pic­to­rul, semănînd cu pictura pe sticlă. De asemenea a aplaudat și spi­ri­tul copilăros al creațiilor, „deoarece uneori trebuie să vedem ceea ce ne-nconjoară cu alți ochi, unii poa­te mai inocenți”.

Masca zîmbitoare

Sala de la etajul 1 al Ateneului este destul de încăpătoare cît pentru alte trei vernisaje, altfel unul, însă tot efortul depus în munca sa ne de­monstrează de ce își merită locul. De la picturi portret pînă la cele în ca­dru mare regăsim în culorii vii, pastelate, un sat pe care unii se poa­te să-l fi uitat. Un sat pur româ­nesc, cu propria tradiție, legende și po­vești transmise din bunici în ne­poți.

Acesta este doar începutul pen­tru ce ne-a pregătit pictorul bă­că­uan. Cu fiecare nouă creație, ima­gi­nea devine din ce în ce mai bizară, cu animale în rolul de țăran, să­te­nii în lighioane și lumea întoarsă cu ca­pul în jos. Dar dacă privești cu aten­ție, poți vedea că de fapt este vor­ba de un obicei dintr-o anumită co­mu­nă, de obicei de una din zilele sfin­te sărbătoresc într-un mod aparte. Fie prin port național, măști și dan­suri terifiante, fie printr-o porție de mîncare după o rețetă proprie și se­cretă. Se mai regăsesc pe-acolo și copii care ies cu maștile de capră la urat, sau tăierea porcului, am­be­le tradiții din preajma săr­bă­to­ri­lor de iarnă.

Vernisajul „pictorului naiv” a­du­ce laolaltă datini și obiceiuri păs­trate cu sfințenie de comunele ca­re încă se țin înrădăcinate în ori­gi­ni­le lor. Viața uneori dură, alteori ino­cen­tă a acestei lumi și-a găsit un in­terpret perfect prin măiestria lui Ioan Maric.

Paul ANDRICI