Femeile “in floare” se logodesc cu tranzitia

“Bon soir, mademoiselle!”, “Bon soir, monsieur!”, “Dantela de la umbreluta dumneavoastra e absolut delicioasa. Pardon, delicata, voiam sa zic!”, “O, m-am gindit ca-mi va prinde bine in plimbarea de dupa teatru. Ne insotiti si dumneavoastra, nu-i asa? Poate servim un pahar de…” Pardon… S-a gresit lungimea de unda! S-a gresit tranzitia! Nu e interbelic, e in zilele noastre, si nu-i piesa bulevardiera, e de sala serioasa de teatru. Parol!  Sintem la Casa de Cultura a Studentilor, joi seara, ploua  si-i trecut de ora sapte cind incepe piesa “Cinci femei de tranzitie”, scrisa si regizata de Rodica Bitanescu. Din distributie, oferindu-si numele real personajelor pe care le interpreteaza, fac parte Rodica Popescu Bitanescu, Aimee Iacobescu, Magda Cernat, Viviana Alivizache si Tania Popa.

Sint patru femei si-o tinerica, toate… “de tranzitie”. La ziua ei de nastere Rodica nu a invitat nici un barbat – ca s-a saturat de ei –, ci doar patru prietene. Una a lipsit de la apel, dar o reprezinta fiica-sa. Piesa se joaca  intre trei mese rosii, citeva scaune albastre, o canapea – tot albastra, o lumina murdara de gara, o femeie de ziua ei, o femeie de afaceri, o femeie parasita de odorul sufocat de grija materna, o profa si-o tinerica sufocata si ea, la rindul sau, de baloanele si brizbrizurile lumii perfecte in care traieste. Trancanesc ca “fimeile”, s-ar zice. Adica: despre Ceasca, despre tineret, despre amor si despre moarte.

Generatia de mostenitoare…

“Iacata inca o generatie intre noi! O sa ajungem o tara de grevisti!”, prevede Rodica. Tinerica a venit ultima, si discutia e deja inceputa nostalgic: “Pe vremea lu’ Ceausescu, greva era imposibila! Ce buna e dictatura!”. Odata cu democratia, conchide tot Rodica, “i s-a dat omului blestemul sa vorbeasca. Mai bine sa fim muti, sa ne intelegem prin pantomima!”. Dar cum femeia nu are memorie istorica, ci domestica, pardon!, afectiva, “democratie” si “dictatura” nu spun tare multe. Si atunci: “De-o birfa mica, vad ca nu se leaga nimic”, observa femeia de afaceri cind pe scena se vorbeste nu ca-n viata, ci ca-n dictionar. Rodica tocmai talmaceste didactic: “Tineretul e inconstient si abulic”. Iar “Bosorogii sint peste tot. Ii cauta aia cu coasa si ei sint plecati”, ii semnaleaza tinerica.  Aici e problema, care va sa zica: moartea si mai mult decit moartea: Testamentul. Trebuie facut ceva cu “generatia care asteapta mosteniri, sa ia totul de-a gata!”. Si doamnele incep sa se intreaca in solutii: minastiri, orfelinate, cauze nobile… Nu! Mai frumos ar fi sa… dea foc la tot. Cad de acord: vind tot, cumpara ciocolata si whisky si gata! Se intelege, ciocolata si whisky-ul sint “compensatiile” tineretii: “La inceput, toate am fost proaste ca niste capre! Astea de azi…” Si tot asa, din comparatie in comparatie, se afla ca intre alea de ieri si astea de azi nu-s prea multe diferente. Punctual: ieri “se facea sex pe banci, cu derbedeii”, “azi se face sex pe tablouri” – stie profa de una care s-a imbogatit asa. Incep toate sa danseze “A-se-re-he!”, dar nu mult, ca au tocuri. Nu mai sint tinere. Pe scena se impauneaza un evantai din frustrarile doamnelor de tranzitie: “Atit de rau imi pare ca stiu sa fac dragoste atit de bine si nu am cu cine”, se lamenteaza femeia de afaceri. Si privirea i se intoarce spre tinerica: “Ce bine imi pare ca o sa ti se intimple si tie”.

… intodeauna parsiva

“Cinci femei de tranzitie” e o piesa de cuvint savuros, aproape fara regie, unde doamnele, care abia se misca de pe un scaun pe altul, isi dau totusi in carti, se imbata, afla ca sint inselate clasic: sotul e cu prietena cea mai buna, iar tinerica se plinge ca n-o lasa mama sa se marite ca-n telenovele. Le e dor de rusi – sau de tinerete – si operatia estetica ideala e decapitarea – de dragul unui cap nou.  Toate astea sint pretexte. Pretexte de intors pe toate partile marele regret al femeii: “Mai bine ma faceam curva!”. “Nu-i tirziu, e abia opt”, e raspunsul salvator.  Finalul – oare-o fi dramatic? – in tot cazul, pesimist, fixeaza-n chingi nefericirea de a fi femeie: tinara si frumoasa nu e bine – femeile te urasc si bosorogii saliveaza; batrina si urita nu e bine – explicatiile ar fi de prisos. Concluzia: nu e bine sa fii femeie. Nici pe vremea lui Ceasca, nici acum, nici tinara, nici batrina. Da’€™ de tranzitie?  Ca “tranzitie” are gen feminin…

Oana OLARIU