Film din țara cu portocale

Încă o dată, filmul portughez a fost prezent la Iași. De vineri pînă sîmbătă, 26-28 februa­rie, Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a fost gazda celei de-a doua ediții a Zilelor Filmului Portughez. Evenimentul a fost onorat, în prima seară, de prezența Ambasadorului Portugaliei în România, Alexandre Vassalo. În cele trei seri de film, atît cultura portugheză, cît și intrarea liberă au umplut sala de cinema din Parcul Copou.

Spre deosebire de prima ediție a Zilelor Filmului Portughez, cea din 2010 a adus ieșenilor, pe lîngă cele douaă filme artistice, și un documentar, despre istoria limbii portugheze.

Întuneric la Grand Hotel

Dihno are 14 ani si locuieste la Grand Hotel din Mozambic. Doar că Grand Hotel nu este atît de pompos pe cît sună. Gloria sa a rămas în trecut, la un loc cu amin­tirea personajelor strălucitoare ca­re se perindau pe scările de mar­mu­ră. Astăzi din marmura de cînd­va au rămas doar lespezi care n-au mai putut fi scoase și folosite, iar scările sînt mjurdare și slinoase.

În camerele fără geamuri, fără electricitate și fără apă își numără zilele cei fără adăpost. În Grand Hotel fierbe viața oamenilor cu viitorul mut. Dihno vorbește portugheză și face chiar și rap, așa cum a văzut o dată la singurul televizor din tot hotelul, pe un canal american. Iubita lui va naște în cu­rînd. „E și bine, e și rău. Am să­dit un copac, dar nu i-am turnat apă la rădăcină”, spune Dihno.

Apoi își reia versurile în care cere o viață mai bună, însoțite de gesticulații, „ca la televizor”. În timpul liber face tobe din pungi de rafie și cîntă zecilor de copii adu­nați în jurul său, acoperind ru­gă­ciunile musulmanilor din ce­lă­lat ca­­păt al clădirii jerpelite.

Apă portugheză

Aceeași limbă o vorbește și Ma­nohar Saardessai, un bătrîn cărturar din India, care susține cu tărie că este portughez, pentru că un ma­nual școlar l-a învățat așa: „Sînt portughez, pentru că aerul pe care îl respir este portughez, pentru că sîngele care curge prin venele mele este portughez, pentru că apa pe care o beau este portugheză”. Gîndește în două limbi, iar una dintre ele este portugheza.

Filmul în care cei doi, alături de alte personaje se interpretează pe sine însuși, este documentarul care a deschis Zilele Filmului Por­tughez la Iași. Pelicula reconstruiește povestea limbii portugheze, adu­nînd piesele unui tot, mai mare de­cît existenta: limba. Istoria gra­iului este răscolită în cadrul documentarului „Limba- vieți în portugheză”. Autorul filmului, regizorul Vi­tor Lopes, folo­sindu-se doar de vocile persona­jelor sale, plimbă spectatorul prin șase țări de pe tot globul unde regăsește de fiecare da­tă o altă față a graiului din țara cu portocale.

Portugalia, Japonia, Mozam­bic, India, Brazilia, Franța și Ja­po­nia sînt țările îm care cotidianul unor oameni este strîns legat, in­con­știent aproape, de nevoia de a se regăsi cu țara care i-a crescut.

Minunea casei de tole­ranță  

Aceasta adună în sine religii, cîntece și destine, desenînd cu un creion invizibil limitele confuze ale unei culturi vii. „Nu există o limbă portugheză, ci limbi portugheze”, explică un scriitor din Lisabona. Experiențele persona­je­lor, fie că este vorba despre niște prieteni care joacă fotbal pe un cîmp minat, un intelectual sau o doamnă cu aspect fizic mai mult decît ordinar, dar cu o manieră ex­cepțională de a interpreta fado, vin să arate nevoia oamenilor de a se regăsi în identitatea unei colectivități.

Filmul din a doua seară, „Mi­ra­­colul după Salome”, construit du­pă cartea lui José Ro­drigues Mi­­­guéis, este povestea apariției Fe­cioarei la Fatima, în fața poporului, în Portugalia anului 1917. Sa­lome este o femeie de moravuri usoare, cu o credință ne­clintită în Fe­cioară. Trei bărbați ocupă însă un loc central în viața femeii, fă­cînd-o să iubească și să urască în același timp.

Un pic exagerat la capitolul „încadraturi”, meritul filmului este acela de a reda veridic perioada res­pectivă și de a crea mistere prin elipse intenționate ale regizorului. „Cinci zile și cinci nopți”, regizat de José Fonseca e Costa învie Por­­tugalia anilor ’40, relatînd a­venturile a doi fugari certați cu statul.

Dincolo de o organizare bună și un eveniment necesar, Zilele Fil­mului Portughez produc la Iași o legătură între două culture relativ asemănătoare, pierdute în spațiul geografic și istoria grăbită.

Anastasia CONDRUC