Filmele de la Cannes s-au oprit la Iași

„Cinema Ateneu” a fost gazda celei de-a doua ediții a festivalului „Les films de Cannes à Iași”, desfășurat între 20-22 octombrie, ediție care l-a adus la Iași pe actorul argentinian Nahuel Pérez Biscayart. În fața celor peste 1.000 de cinefili, cîți au fost în cele trei zile de festival, au fost proiectate șapte filme care au fost anul acesta în competiția de la Cannes și care se vor lupta, mai departe, pentru o statuetă Oscar. Peliculele au fost comentate de regizorul ieșean Cristian Mungiu și de criticul de film Irina Margareta Nistor.

„Vine, vine! L-am văzut”, stri­gă o bătrînică scundă, cu o pălărie al­bă în cap, care ține în mîini un tran­da­fir roșu. Stă de minute întregi pe scă­rile Ateneului din Iași pentru a-l în­tîmpina pe regizorul Cristian Mun­giu și povestește despre cum, în ti­ne­rețe, a intrat fără să plătească bi­let la teatru și la film. „Domnu’ Mun­giu, vreau să vă mulțumesc pentru tot. Vă iubesc!”, spune bătrîna în timp ce sare în fața regizorului ieșean, îna­in­te ca acesta să intre în clădire. Îi ofe­ră floarea și-l ia în brațe. Ime­di­at, holul Ateneului devine neîncă­pă­tor, iar sutele de oameni veniți să-i va­dă pe Cristian Mungiu, Irina Marga­re­ta Nistor și actorul argentinian Na­huel Pérez Biscayart dau din coate pentru a prinde un loc cît mai în față. La intrarea în sala „Radu Beli­gan”, acolo unde începe prima pro­iecție din cadrul celei de-a doua edi­ții a festivalului „Les films de Cannes à Iași”, Cristian Mungiu atin­ge o pînză galbenă, o trage în jos și lasă la vedere o tăbliță care marchează inaugura­rea primului cinematograf de stat din România de după 1989. „Acum nu mai ră­mîne decît să veniți la film”, le spu­ne serios regizorul celor pre­zenți la „Cinema Ateneu”.

Filmul înseamnă confort

Expoziția „SFR infinit” a des­chis, anul acesta, cea de-a doua ediție a festivalului „Les films de Cannes à Iași”. După vernisajul expoziției, ci­nefilii au fost invitați în sală pentru a urmări filmul „120 battements par minute”, drama în care Na­huel Pérez Biscayart l-a interpretat pe tî­nărul Sean Dalmazo și care a cîș­ti­gat Marele Premiu la Cannes. Cele 240 de locuri din Sala „Radu Beli­gan” au fost ocupate încă de la ora 20.00 și organizatorii au fost nevoiți să sup­limenteze locurile. „Un ochi plîn­ge, altul rîde. Plînge fiindcă, din păcate, a trebuit să așteptăm 27 de ani ca noi, ieșenii, să ne bucurăm de un astfel de sistem profesionist în Iași, un sistem de stat. Un ochi rîde pentru că am reușit să facem asta și fiindcă cumva sîntem la capătul unui drum foarte lung, un drum de muncă, care a durat un an și un pic”, a subliniat Andrei Apreo­te­sei, managerul Ateneului din Iași. Aces­ta a mai menționat că responsabili­tatea revine de acum ieșenilor care trebuie să-și arate interesul în ceea ce privește vizionarea filmelor la no­ul cinematograf din oraș. „Cînd am venit anul trecut pentru a pro­iec­ta filmul meu «Bacalaureat» și am intrat la «Victoria», am rugat cîțiva spectatori, care stăteau într-o zonă în care cădea tencuiala, să se mute. Nu așa trebuie să se vadă un film. Filmul înseamnă confort. Ne bu­cu­răm și ne minunăm de o tehnologie care sărmana aniversează și ea vreo 25 de ani în curînd. Mă bucur că ați instalat acest sistem atît de performant pentru că nici măcar în une­le săli de la mall, în acest mo­ment, nu există această tehnologie”, a declarat regizorul Cristian Mun­giu.

Minoritățile, tema centrală

Cinefilii din sală au fost aten­țio­nați că drama „120 battements par minute” nu este deloc una care să ofere confort și că prezintă scene foar­te intime între bărbați. Regi­zo­rul Cristian Mungiu a precizat că este un film puternic despre mino­ri­tățile de toate felurile, despre acti­vis­mul asociației „ACT UP Paris”, care luptă contra SIDA. Unii dintre cinefili au ales chiar să pără­seas­că sala din cauza scenelor explicite și dramatice din film. La final, ac­to­rul Nahuel Pérez Biscayart a măr­tu­risit că drama a prins foarte bine la publicul francez, însă nu poate spu­ne același lucru despre cel italian. Oamenii din sală i-au adresat ac­to­rului întrebări, în limba română, en­gleză și franceză și acesta le-a povestit cît de mult a fost nevoit să se documenteze pentru această dra­mă și care au fost cadrele cele mai dificile. Dacă atunci cînd a intrat în holul Ateneului, actorul era vizi­bil dezorientat și nu înțelegea de ce sînt atît de mulți oameni, pe par­cursul dialogului cu ieșenii, Na­huel Pérez Biscayart a fost mult mai relaxat, a încercat să vorbească în limba română și a discutat despre importanța acceptării minori­tă­ți­lor gay ori etnice.

A doua zi de festival a început cu proiecția filmului „Jupiter’s Moon”, o dramă fantasy care pune în centrul atenției problema refu­gia­ților sirieni. Aryan este un tînăr la vreo 20 de ani care a fost îm­puș­cat în timp ce încerca să treacă gra­nița în Ungaria și, din acel mo­ment, a descoperit că știe să leviteze. Irina Margareta Nistor a men­țio­nat că acesta este un film apreciat prin povestea pe care o prezintă și că ar trebui să-l urmărească cît mai mul­ți oameni.

Ziua a continuat cu alte două proiecții printre care filmul de comedie „The Square” care a cîștigat premiul Palme d’Or la ediția din 2017 a Festivalul Inter­național de Film de la Cannes. Mul­ți dintre privitori au spus că sînt dezamăgiți de acest film și că „120 battements par minute” este mult mai bun și, prin urmare, drama franceză ar fi trebuit să cîștige premiul de la Cannes. În ultima zi de festival au fost proiectate alte trei filme, printre care și drama „You were never really here” care are ca temă principală corupția și vio­len­ța.

Înconjurați de un sistem audio 360° și atrași de culorile ecranului, sute de cinefili au venit la noul ci­ne­matograf din Iași, „Cinema Ate­neu”, pentru a urmări poveș­tile de la Cannes.

Filmele au prezentat viața ti­ne­rilor care erau în pragul morții din cauza bolii SIDA, speranța tînă­ru­lui Aryan că își va regăsi tatăl sau trăirile lui Christian, un mezograf din Danemarca, însă, la final toate au fost, de fapt, despre cei care le urmăreau, după cum a spus ie­șea­nul Cristian Mungiu. „La filme noi întotdeauna credem că urmărim poveștile altcuiva, dar, de fapt, es­te despre noi”, mărturisea regizorului în deschiderea festivalului.