Ideal versus realitate
De pe scena Iașului 27 martie 2018 Niciun comentariu la Ideal versus realitate 21Spectatorii au putut viziona sîmbătă, 24 martie, cum arată fericirea și dezamăgirea, dragostea și disprețul, dar și tristețea, ura și mîhnirea, cînd în Sala Mare de Spectacole „Radu Beligan” a Ateneului din Iași, s-a pus în scenă piesa „Un tramvai numit Dorință”, începînd cu ora 19.00. Acțiunea piesei o are în centru pe Blanche, care apare îmbrăcată într-o rochie galbenă, asortată cu o geantă de aceeași culoare și cu o pereche de sandale albe, ținînd în mînă o valiză. E venită în vizită la sora ei, Stella, o femeie la vreo 30 de ani, care locuiește în Louisiana cu soțul ei, Stanley. Stella împreună cu soțul ei rămîn uimiți cînd o găsesc acasă și de aici vizita ei se transformă într-o vacanță prelungită.
„Mulți se ating rar de băutură, dar băutura atinge destul de des”, spune Stanley, în timp ce îi toarnă dintr-o sticlă de whiskey lui Blanche, care nu vrea să pară o alcoolică. Bărbații din sală rîd în hohote, ba chiar un domn dă aprobator din cap, confirmînd că Stanley are dreptate. După ce află Stella că plantația de la Belle Reve a familiei nu mai e, a fost vîndută, Stanley începe să-și pună întrebări despre ce fel de persoană e Blanche și ce ascunde ea în spatele acestor minciuni, printre care se numără și cea că ea încă profesează.
Conflictul ia amploare în momentul în care Stanley îi spune soției lui tot ce a aflat despre sora ei, Blanche: că a făcut lucruri mai puțin ortodoxe într-un hotel din Illions, că a fost dată afară de fapt de la școala unde profesa pe motiv că s-a încurcat cu un elev de-al ei și lista cu acuzații la adresa lui Blanche poate continua. Blanche interpretează rolul unei femei frustrate, care devine recalcitrantă și chiar țipă cînd Stanley îi reamintește că nu are pe nimeni și că tot ce crede că se petrece în viața ei e, de fapt, doar o iluzie. Într-una din serile în care Stanley joacă poker cu doi dintre prietenii lui, Steve și Mitch, Blanche flirtează cu Mitch, un tip timid și care îi cade pradă ușor franțuzoaicei. „Ați scăpat asta, pe cealaltă nu am văzut-o!” îi spune Mitch lui Blanche, cu vocea tremurînd și fără să-și dea seama că Blanche arunca intenționat cu lucruri de prin cameră spre el, doar ca să-i atragă atenția. Întîlnirile dintre ei însă vor lua sfîrșit cînd Mitch va afla de la Stenley cine este Blanche de fapt.
Din cînd în cînd, pe una dintre cele două intrări ale sălii își face apariția un spaniol ce vinde flori, strigînd cît îl țin plămînii „Flores por mujeres, flores por mujeres”. Personaj ce apare și sub rolul unui distribuitor de ziare, vatmanului, dar și a bărbatului care o va lua pe Blanche de la Stella și Stanley, în finalul scenei. Cîteva farfurii și pahare sparte reușesc să îi trezească pe spectatorii care erau distrași de la piesă.
Piesa „Un tramvai numit Dorință” îl are ca regizor și scenarist pe Andrei Ciobanu și prezintă evoluția unor personaje ale căror vieți nu sînt exact așa cum visează. Este un spectacol dramatic cu accente comice, în care sînt prezenți oameni pentru care fericirea e doar un cuvînt la fel ca celelalte și care nu cred în fericirea deplină.
Piesa pune în scenă destinele unor persoane ce uneori cad în patetic sau în patima alcoolului și al desfrînării, ce se pierd printre iluzii și dorințe. La fel cum Blanche a luat tramvaiul numit Dorință ce o va duce într-un loc pe care l-a idealizat toată viața, așa fiecare dintre noi putem spera că la un moment dat ne vom atinge țelul.
de Anca POPOVICI
Adaugă un comentariu