În Rusia se cîntă duhovnicește, din inimă

Din Kremlin, corul bărbătesc de cameră Blagozvonnitsa a trecut prin Israel, Elveția, cîteva țări arabe, Franța, iar pe 31 octombrie s-a oprit în Iași, în Aula Bibliotecii Central Universitare „Mihai Eminescu”, pe care au umplut-o cu cîntece religioase și imnuri duhovnicești.

***

Dulamele se aliniază pe două rînduri, coriștii mai înalți în spate. Pentru cîteva secunde apleacă capul și-și închid ochii, murmurînd cîteva cuvinte menite doar urechilor ciulite din sală, pînă cînd dirijorul ecumen Petr Afasiniev și maestrul de cor Evgheni Koroteev ridică vălul tăcerii de pe aceștia. Notele încep să urce, glasurile odată cu ele și pereții sălii să le resimtă impactul.

Singurele cuvinte care se aud în sală sînt cele rusești și orice altceva este doar zgomot care poate fi ignorat.

Pînă în această seară centrul Moscovei a fost locul unde corul bărbătesc „Blagozvonnitsa” își folosea tonul grav pentru a împinge publicul într-o tăcere adîncă. Același farmec s-a abătut și asupra ieșenilor. Singurele cuvinte care se aud în sală sînt cele rusești și orice altceva este doar zgomot care poate fi ignorat. Pentru fiecare piesă în parte, dirijorul Afasiniev și mastreul de cor Koroteev par să fi jucat amîndoi și cîte un al doilea rol, unul de arhitect și celălalt de inginer. Psalmul este proiectat, mai întîi, în imaginația noastră sub forma unei scări, spirale sau orice altă formă ce ascende, prin gesticulațiile domole și line ale dirijorului. La început. Apoi urcă din ce în ce mai expresiv, dînd impresia unei firi puternice, de neclintit. Pe această schiță este construit și concertul. La începutul primelor piese nu știi că sentimentul de liniște interioară pe care îl resimți va fi în curînd zdrobit sub un val înflăcărat de versuri religioase. Dar supriza nu este neplăcută, căci în acele momente nu simți durere, ci mai degrabă schimbare, o tranziție spre ceva ce nu poți experimenta decît într-o sală răpusă de vocile corului rusesc.

Concertul a avut loc în ziua în care pe străzile Iașului bîn­tu­ia și spiritul sărbătorii împrumutate de la americani, Halloween. Dar dacă orașul este acaparat de fantomele și strigoii din Vest, în Biblioteca Centrală bîntuie doar ecourile vocilor preoților în haine neagre. Pe scaune mai poți vedea cîte o persoană vopsită pentru trick-or-treat, dar pentru moment se mulțumește să colinde doar prin bătăi iuți din palme fiecare psalm cîntat.

În astfel de cazuri, oamenii primesc cu brațele deschise fiecare cîntec, dar nu-i mai dau drumul. Îl țin strîns, îl ridică pe culmi înalte și după fiecare sfîrșit de piesă crezi că s-a terminat și concertul, dar imediat apare altul care repetă același ciclu, indiferent dacă este înțeleasă sau nu limba.

Paul ANDRICI