Iubire fermecată de muzica unui flaut

Un zid înalt, ce părea a fi pe­re­tele unei închisori, i-a întîmpinat pe spectatorii care au venit joi, de la ora 19.00, la Ateneul Tătărași, pentru a ve­dea Spectacolul de Operă „Fla­u­tul fermecat”, de W.A Mozart. A­ces­ta a fost pus în scenă de studenți ai Universității de Arte „George Enes­cu”, fiind coordonați de Alexandru-Radu Petrescu și Consuela Radu-Țaga.

Scenariul prezintă povestea a două cupluri care luptă pentru feri­cirea lor. Pamina (Edith Adetu) cu Ta­mino (Gabriel Doru) și Papa­gena (Elena Băiceanu) cu Papageno (Ma­rius-Mădălin Munteanu) sînt ne­vo­iți să-și dovedească dragostea în fața tuturor celor care le ies în cale, făcînd atît sacrificii fizice, cît și mo­rale. Introducerea a fost făcută de cele cîteva rînduri scrise de regizor și de către un grup de luptători nin­ja, care păreau să-i secere din pri­viri pe spectatori.

La un moment dat, un bărbat îm­brăcat în alb și cu bluza în­sîn­gerată este luat pe sus din sală și a­runcat pe scenă.
Acesta s-a dovedit a fi Tamino, un prinț înțelept, care a fost capturat de inamici și închis, mai apoi, în temniță. Stors de puteri, rămîne la pămînt pentru o bună perioadă de timp. Intrarea în sce­nă a lui Pa­pageno, un tînăr simplu, dar foarte șugubăț, aduce și primul ro­pot de aplauze. Deși se află în ce­lu­lă a­lă­turi de partenerul său, a­cesta cîntă plimbînd de colo-colo o colivie, re­comandîndu-se a fi un „pă­sărar”.

Pauza creează un scurt mo­ment de confuzie. În timp ce unii se văd nevoiți să părăsească sala din ca­uza copiilor care nu mai au răbdare, alții se întreabă dacă piesa s-a terminat. O doamnă cu părul alb, îm­bră­cată într-un costum grena, își liniștește colegele de rînd. „Nu s-a terminat. Că la sfîrșit trebuie să fie pe scenă toți, să se prezinte”, spu­ne aceasta făcîndu-le semn să-și reia locurile. De departe, momentul pre­ferat al publicului a fost acela în care Papageno a încins o masă exact în mij­locul scenei, fără nicio urmă de jenă față de Tamino, care aștepta și se ruga ca iubita să-i iasă cît mai repede în cale.

Pîine la cuptor, cea­pă verde, ari­pioare prăjite, mere roșii, toate au fost înfulecate de acesta, în timp ce publicul îl urmărea cu o ur­mă de invidie. „N-ai decît să su­fli tu în flu­ierul tău, cît eu o să suflu niște mîncărică”, îi spune Papa­geno par­tenerului său, deranjat că acesta nu vrea să poftească la masă.

Adevărata poveste de dragos­te va începe abia de aici încolo. Pa­pa­geno și Papagena îi prezintă publi­cu­lui în ultima scenă pe cei doi copii ai lor dintr-o serie numeroasă pe care și-o doresc, iar Tamino re­ușeș­te și el să pornească către casă, ală­turi de Pamina, pentru a domni pes­te împărăția sa.

Text de Florentina TITULEAC