Moartea te invită într-o sală de aşteptare

Moartea și așteptarea au dominat spectacolul „Dansul Delhi” sîmbătă, 23 februarie 2019, de la ora 19.00 ,în Sala de Teatru la CUB a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași. În urma celor 120 de minute de spectacol, piesa te lasă cu multe întrebări despre viață, dar și cu o emoție puternică pe care o resimți în inimă, elementul central al dialogurilor celor şase personaje.

Piesa este alcătuită din şapte acte care sînt prezentate mereu ca o reorganizare a universului iniţial, fiecare personaj ajungînd în faţa aceluiaşi destin. „Cu fiecare mişcare, în interiorul dansului. Tu simţi, atent şi liniştit. Înăuntru, în afară. Şi la început şi la sfîrşit. În profunzimea visului şi la suprafaţa visului”, sînt cuvintele proiectate care apar la începutul fiecărui act și care, la prima vedere par a nu avea noimă, dar, la final, formează un poem. Un aspect interesant al piesei îl reprezintă repetarea textului după fiecare act, care poate deveni obositoare deoarece se află în alt context şi induce în eroare spectatorul. Povestea este fragmentată şi lipsită de cursivitate, fiind prezentate evenimentele într-un mod haotic, dar care se clarifică odată cu scurgerea acţiunii.

Pe scenă stau nemişcate trei siluete, în spatele cărora se află decorul, alcătuit din trei încăperi, asemenea unei săli de aşteptare dintr-un spital. Odată cu stingerea luminilor, siluetele se pun în mişcare, dar sînt greu de desluşit în întunericul sălii. Sub reflectorul alb stă așezată Cati, interpretată de Ada Lupu, tăcută și contemplativă, cu privirea pierdută şi cu albiciunea feţei aproape bolnavă, despre care se înţelege pe parcurs că reprezintă personajul principal al piesei. Încă din primele reacţii ale personajului, deducem că are un conflict interior din cauza morţii mamei sale despre care repetă obsesiv că „nu simte nimic”. Cati este o dansatoare celebră despre care se spune că a inventat Dansul Delhi, care s-a născut chiar în capitala Indiei.

Atmosfera din sala de aşteptare a spitalului poate trezi în fiecare dintre cele șase personaje, o altă stare, de la bucurie, la disperare, de la speranță la deznădejde. Fiecare își trăiește așteptarea altfel. În cadrul acestui decor steril şi curat, personajele apar în ipostază de mamă, fiică, soție, amantă sau iubită, ducîndu-şi destinul la bun sfîrșit după cursul său firesc. Andrei, iubirea pierdută a Ecaterinei, interpretat de Dumitru Georgescu, apare atît în ipostază de amant rănit, cît şi în ipostaza soţului cu mustrări de conştiinţă.
Regizorul Radu Afrim se joacă atît cu bătăile inimii spectatorului, cît şi cu mintea acestuia prin inserţia unor proiecţii care lasă mut întreg auditoriul. Proiecţia de lumini în stilul indian, asemeni locului de provenienţă al dansului Delhi este un joc de culori şi mişcări, acompaniată de melodiile indie. Actriţa Ada Lupu o interpretează pe Cati într-un mod expresiv, fiind un personaj dificil de interpretat deoarece este necesar să transforme suferinţa în frumuseţe, în timp ce deţine graţie în mişcări, controlîndu-şi corpul cu precizie, fiind foarte expresivă și transmiţînd emoţie spectatorilor.

Dansul Delhi reprezintă însăşi viaţa care curge lin asemeni „unei linii de creion neîntrerupte”, adaugă actriţa Ada Lupu. Acesta se naşte din durere, dansatoarea clădindu-şi fericirea şi dansul pe nefericirea celor din jur. „Dansul Delhi” este o piesă de o profunzime nu foarte uşor de înţeles, deoarece nu există un fir narativ logic de la început, prin scene cele şapte personaje ajung la concluzia ca soluţia tuturor problemelor este o posibilitate comună: moartea.

de Ioana DOLEANU