Omul și alegerile imposibile

„Alegerea”, piesa de teatru într-un singur act, scrisă de Regele Mi­hai al României și Regina Ana, a fost jucată săptămîna trecută în pre­mieră la Ateneul din Iași. Po­ves­ti­rea începe abrupt, fără vreo pre­­zen­tare a personajelor, însă des­co­peri treptat că personajele întru­chi­­pea­ză „omul” sau „umanitatea”, „capitalis­mul” sau „lăcomia”, dar și „ama­rul” sau „totalitarismul”.

O piesă pur filosofică, care în­să­ nu se afundă prea mult în concep­tele pe care le prezintă. „Lăcomia” sau „plăcerile deșarte” reprezintă, în esență, capitalismul. De cealaltă parte este „durerea” sau „ama­rul”, care propune un regim totalitar, invită Omul, jucat de Emil Coșeru, să aleagă o viață prin muncă, în ca­re țelurile să le atingă prin ex­ploa­tarea „proștilor”. Cele două siste­me politice puse în scenă au re­prezen­tă­ri duse pînă la extrem, observîndu-se astfel intenția de demoni­za­re a acestora. Astfel, autorii arată că indiferent de ce ar alege Omul, ni­mic bun nu ar ieși în final, ci ar pu­tea ur­mări, cel mult, dorințele sale e­go­iste.

Apare lupta interioară a perso­najului central, al Omului, care nu poate alege nimic din ceea ce pro­pun cele două ispite. Acesta tinde către țeluri ceva mai înalte, însă nu are o reprezentare a acestora. Ast­fel, în scenă apare „Prietenul”, ca­re îi arată Omului o altă cale, prin accep­tarea credinței și iubirii ca singurele care pot conduce către o descoperire a adevăratului poten­ți­al de care este în stare. Dragoș Maf­tei, cei care joacă „Prietenul”, nu pa­re să știe dacă interpretează un sfînt, un om sau o divinitate, iar replici­le sînt spuse pe același ton, în acel­a­și ritm. În esență, mesajul piesei jucate în Sala Mare de Spectacole a Ateneului este unul prezentat doar în nuanțe de alb și negru. Luc­ru­ri­le sînt duse la extrem, iar singura sal­vare este credința și iubirea. Iar da­că ni se spune de ce sînt rele „Ama­rul ” și „Lăcomia”, în cazul cre­din­ței și a iubirii trebuie să-i credem pe cuvînt pe cei de pe scenă că e cea mai bună cale.