Pentru cine a murit procurorul Panait?

Frînturi din amintirile unei mătuși în­du­re­rate au fost proiectate pe ecranul Sălii Tea­trului la CUB, marți seara, cu prilejul celui de-al doilea eveniment din cadrul proiectului .aparat, organizat de LUNO în colaborare cu Institutul Francez Iași și Centrul de Fotografie Contemporană.
Înainte de derularea filmului „De ce eu?”, regizat de Tudor Giurgiu, articolele din Con­stituție dansau agale pe ritmurile muzicii care tulbura atmosfera chiar înainte de misteriosul caz al procurorului Cristian Panait. „Nu mai sînt locuri și nici nu lasă persoane în plus să stea în picioare”, se impacienta un băiat cu ochelari cu rama neagră și pulover în dungi la telefon, presat de partenera sa care îl îndemna să termine conversația.

După ce au umblat ca bezmeticii după un loc, odată cu începerea filmului, spectatorii au devenit stane de piatră vii aflate sub bagheta unui magician. Inspirată din cazul procurorului Panait care s-a sinucis în 2002, pelicula ilustrează povestea omului legii ma­nipulat de superiorii săi atunci cînd în­cear­că să rezolve un caz dificil. „Am vrut să fa­cem un film de ficțiune, bazat pe un caz cu­tre­murător și dur din realitatea românească, și nu un film documentar așa cum se specula”, a spus regizorul Tudor Giurgiu.

După ce a fost solicitat de superiori să pre­ia cazul procurorului Leca acuzat de dare de mită și sustragere de documente, Cristian Pa­nait își dă seamă că asupra lui se fac presiuni pentru a-l închide cu orice preț pe inculpat, fapt pentru care începe să facă o cercetare amă­nun­țită. Cînd șefii constată că procurorul și-a dat seama de intențiile lor, încearcă să-l scoată din joc prin diverse șiretlicuri: reu­șesc să-i cumpere pe o parte din apropiații lui, îi oferă un concediu neașteptat, pentru ca mai apoi să dea toate cărțile pe față adu­cîndu-i dovezi. Astfel, prin fotografii și date personale din timpul studenției și pînă în pre­zent, Cristian este lămurit de ce el a fost cel ales pentru a prelua cazul. Este avertizat că dacă încearcă să reacționeze în vreun fel, o să aibă de suferit atît el, cît și cei apropiați lui. Nemai suportînd situația, în primă fază, Cristian ajunge într-o stare dezolantă, fapt pentru care un doctor îi administrează me­di­camentele „potrivite” astfel încît ajunge să se sinucidă aruncîndu-se de la etajul al X-lea.

Povestea în sine pare să nu aibă vreun efect asupra mulțimii. Din cînd în cînd se mai foia pe scaune cîte un privitor pentru a-și dezamorți corpul înțepenit. După două ore, printre aplauze își fac apariția regizorul filmului și actorul din rolul principal, Emilian Oprea, pentru a discuta pe marginea proiecției. Cîțiva spectatori s-au arătat nedumeriți de ce pelicula nu respectă po­ves­tea reală a procurorului. După nenu­mă­ra­te întrebări, regizorul prezintă intrarea în scenă a formației Luna Amară a căror me­lo­dii au fost difuzate pe fundalul peliculei. Su­­netul chitarei alături de trompeta hipno­ti­zantă dezvăluie identitatea unei alte lumi, în­să, odată cu pornirea reflectoarelor, mul­ți­mea se dezmeticește, trezită de aplauzelor dimprejur.