Prin ochiul unui proiector
De pe scena Iașului 9 decembrie 2013 Niciun comentariu la Prin ochiul unui proiector 4Comunicarea prin clipuri și sunete și-a găsit săptămîna trecută, la Iași, trei galerii unde să-și prezinte exponatele, după ce în 2012 alte ediții s-au împînzit doar prin București. Pe 6 decembrie, Salonul Video, Noțiuni de Expunere s-a deschis, oficial, pentru publicul ieșean în clădirea IașiTex, Galeriile Fundației Regale din Biblioteca Centrală Universitară (BCU) și Galeria Meru, unde va poposi pînă pe 22 decembrie.
Vernisajul din IașiTex, susținut de curatorul Luminița Apostol și organizatorul evenimentului Daniela Pălimaru ne-a prezentat, pe scurt, în ce constă forma unică a expozițiilor de filmulețe. „Prin dinamica acestui oraș și prin personalitatea culturală eterogenă a artiștilor participanți, dorim să realizăm un apel către reconfirmarea puterii vizuale a limbajului video contemporan”, a declarat curatorul.
În Galeriile Fundației Regale de la BCU, fiecare exponat a fost așezat pe trei nivele, ajungînd pînă în vîrful cupolei. Acolo, pentru temerarii care au urcat fiecare treaptă au fost poziționate în formă de triunghi trei scaune. De jur împrejur, însă, tot ce puteai să auzi era un zgomot ce îți intra pe sub piele, trecea de mușchi pînă ce ajungea la inimă, care cu fiecare vibrație sonoră bătea tot mai intens. Din boxe a început să răsune o voce acută, care acoperă sunetul puternic și, folosind cuvinte într-un ritm sărit, ne-a recitat poezia „Viața unei baterii”.
Cu cît coboram mai jos, rezervele ne erau parcă alimentate, încetul cu încetul, de diferitele obiecte de artă video prezentate prin fel și diferite chipuri. Oriunde ai fi întors capul, dădeai peste un filmuleț cu cîte o tematică unică, pornind cu eliberarea unor țări africane sau decăderea omului la anonimatul online pentru a avea liber la discurs. Toate, folosind doar cîteva secvențe și puțină magie de montaj. „Artist on strike”, „My tribe” sau „Closing the Gap” au ieșit mai puternic în evidență întrucît, prin intermediul unui proiector, le-am putut privi pe întreaga suprafață a unui perete.
Restul au rămas, și încă mai rămîn, pentru ochiul curios al vizitatorului.
Paul ANDRICI
Adaugă un comentariu