Serile FILIT – mărturii ale scrisului din inimă

Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași a oferit cititorilor și pasionaților de lectură din Iași cîteva fragmente din viețile unora dintre cei mai cunoscuți scriitori care au fost invitați la a cincea ediție a FILIT. La Serile FILIT, organizate în fiecare seară la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, am aflat cum consideră poloneza Premiului Nobel că face parte dintr-o generație de scriitori marcați de trecutul comunist al țărilor în care s-au născut. Mircea Cărtărescu n-a fost de acord, spunând că, în biblioteca sa, cărțile nu sînt așezate după zona geografică. Britanicul Jonathan Coe a explicat rolul satirei în lucrările sale, explicînd că e imposibil să nu reflectezi scene din politica actuală, în timp ce alături de Gao Xinjian, care a luat Nobelul pentru Literatură în 2000, am vorbit despre libertate, regimuri politice și Eugen Ionesco. În ultima seară, Jeff Lindsay a descusut bucăți din mintea celui mai cunoscut criminal în serie din romanele polițiste ale ultimilor ani, Dexter. Singura voce care n-a răsunat la Iași a fost a Svetlanei Alexievich, laureata Nobel pentru Literatură în 2015, care și-a amînat vizita din motive medicale, dar care se anunță primul nume din răbojul generos al ediției FILIT din 2018.

Satiră și politică

Prezentat ca un om căruia îi es­te mai uşor să vorbească cu 200 de oameni decît cu cinci, premiat în Ma­rea Britania, SUA şi Franţa, Jona­than Coe nu a dezamăgit sutele de persoane care au venit să-l vadă – cu un simţ al umorului rezervat, dar bine punctat, şi cu o prezentare sum­bră, dar realistă a situaţiei din Ma­rea Britanie, britanicul a lăsat im­presia unui scriitor încă în forţă, dar uşor blazat. A sărbătorit anul acesta 30 de ani de la debut şi a poves­tit că a făcut-o la un festival de litera­tură – cum îşi petrece, a explicat, fără să îşi ascundă regretul, din ce în ce mai mult timpul. „Săptămîna viitoare mă duc să ridic un premiu în Italia pentru întreaga mea activitate. E un «kiss of death» pentru în­treaga carieră, e semnul că trebuie să mă opresc din scris. Cînd s-au îm­plinit 30 de ani de la debut eram în Franţa, la un festival de literatură, şi am celebrat într-un mod modern, cu un tweet“, le-a povestit Coe ce­lor din sală.

E important umorul, explică Coe, fiindcă în Marea Britanie me­diul politic a devenit instabil şi im­previzibil, după o lungă perioadă de predictibilitate, apărută după al Doilea Război Mondial. „Mă gîndesc la Brexit, la votul din Marea Bri­tanie, care a fost născut din nostalgia votanţilor mai bătrîni, nu doar faţă de o ţară care nu mai există, ci şi faţă de o lume care nu mai exis­tă. I-aş sfătui pe cei tineri să rămînă ti­neri, să păstreze acel idealism şi a­cea tinereţe cît de mult pot. Pen­tru că, uneori, alternativa este îm­bă­trînirea cu înţelepciune, dar mai des, în aceste zile, cu cinism. Aceasta es­te ameninţarea de astăzi, că oa­me­nii au devenit prea cinici ca să mai acţioneze”, le-a transmis tinerilor.

În umbra Premiului Nobel

La finalul celei de-a doua seri a Festivalului Internaţional de Lite­ratură şi Traducere Iaşi, Mircea Căr­tărescu şi Olga Tokarczuk s-au an­gajat într-o dezbatere şi asupra fon­dului, şi asupra formelor. Cărtă­res­cu spune că se simte un apatrid în literatură, că nu are cărţile în bi­blio­­tecă aşezate cronologic sau după zona geografică din care provin a­utorii. Olga Tokarczuk spune însă că, fiind crescuţi într-o literatură cres­tată şi de urmele totalitarismu­lui, rămîn marcaţi de o sensibilitate care lipseşte, poate, multor din autorii mari ai lumii. „Putem creş­te ca plantele, cum dorim, dar sîntem crescuţi pe un sol fertilizat cu anumite substanţe“, spune scriitoarea poloneză. Însă deliciul sălii stă în nota în care a încheiat poloneza, spunînd că e mîndră că face parte dintr-o literatură în care a crescut „o floare atît de frumoasă ca Mircea Cărtărescu“. Traducătoarea, stînje­nită, se justifică fiindcă nu a reuşit să găsească un gen potrivit. „Un co­pac!“, se strigă din sală. „Un bonsai!“, strigă Cărtărescu.
Cel de-al doilea eveniment al Se­rilor FILIT a stat toată ziua de joi sub un murmur – atît Olga Tokarczuk, o scriitoare poloneză plină de via­ţă, cît şi Mircea Cărtărescu erau a­ră­taţi cu degetul de fiecare dată cînd treceau prin zona Media. Pînă cînd să fie anunţat numele cîştigă­to­ru­lui Premiului Nobel pentru Lite­ra­tură în 2017, japonezul stabilit în Marea Britanie Kazuo Ishiguro, doi dintre candidaţii spre care mer­geau mulţi pariori erau chiar scriitorii care aveau să încheie a doua zi a FILIT pe scena Sălii Mari a Tea­tru­lui Naţional. „Nu mai găsesc un punct de interes în deciziile Co­mi­tetului Nobel; sînt mereu stranii, ai un sentiment de straniu ca în Kafka la fiecare decizie pentru că este ciu­dată, pentru că nu poţi găsi o struc­tură, un fundament al fiecăreia. Da­că comitetul ar da cu banul să alea­gă un candidat de fiecare dată, dis­tribuţia cîştigătorilor ar fi cam ace­eaşi, aş spune eu. Nu e un fel de re­proş, ci un elogiu adus literaturii“, a spus și Cărtărescu.

Libertatea exilului

Chinezul Gao Xinjing, cîști­gă­tor al Premiului Nobel pentru Lite­ra­tură în 2000, îşi îngropa manuscri­sele în pămînt pentru a le ascunde de regimul opresiv chinez, în timp ce era în lagăre de muncă. Se te­mea pentru el şi pentru familia sa. Se temea atît de mult încît nici măcar nu îi spunea soţiei cînd scria, cît scria sau dacă scria. Scria şi tradu­cea pentru el, fără să aştepte nicio­dată să fie publicat. Iar cînd riscul era prea mare, îşi ardea lucrările. { mea ţară“, spune astăzi, după 30 de ani de exil. „Este fosta mea ţară, am naţionalitate franceză de foarte multă vreme. Dacă vorbesc despre ţara mea, cu paşaportul meu fran­cez, vorbesc despre Franţa, dar a­cum sînt invitat în întreaga lume. Nu am un paşaport de cetăţean al lumii, dar mă consider unul“.

Gao Xinjing şi-a rupt paşa­por­tul chinez în 1989. E legat, cumva, fundamental de poporul român. În anul în care străzile din ţară mus­teau a Revoluţie, el vorbea împo­tri­va regimului chinez care omora mii de oameni în Piaţa Tiananmen. Nu crede în „isme“, în niciun fel de ide­ologie, se îndoieşte profund faţă de orice fel de angajare politică şi e un om „care a cunoscut răul în toa­te formele sale“.

Mintea unui criminal în serie

„Un comedian a spus la radio că Hollywood este singurul loc din lume unde părinții își mănîncă co­piii.“ Jeff Lindsay a dus ultimul e­veniment organizat sub titlul Se­ri­le FILIT dincolo de ideea unui dialog cultural între scriitori și publi­cul ieșean îmbrăcat în cojocul unui festival de literatură. Pe scena din Sa­la Mare a Teatrului Național „Va­sile Alecsandri“ din Iași, creatorul personajului Dexter, dezvoltat într-o serie de opt romane, adaptat într-un serial de succes internațional, a trans­format dialogul într-un show de stand-up comedy, o mărturisire în­țe­sată cu glume despre cele mai gre­le momente din viața unui om ca­re a creionat unul dintre cei mai cu­noscuți criminali în serie din lume. Jeff Lindsay este căsătorit cu Hi­lla­ry Hemingway, nepoata celebrului scri­itor Ernest Hemingway, tatăl său fiind frate cu reputatul romancier american.

Îndrăgostit de pescuit, de gătit, de soția și de fiicele sale, Jeff Lind­say nu s-a văzut niciodată creîndu-l pe Dexter, un criminal în serie care lucrează ca un consultant al po­li­ți­ei și care ucide criminalii ce scapă de plasa justiției, dar care sînt vi­no­vați în ochii săi. Jeff scrisese o serie de cărți pînă cînd a fost invitat să par­ticipe la un prînz și să le vor­beas­că unor oameni de afaceri în care a văzut atîta falsitate, ură și valențe de sociopatie încît și-a dat seama că, în acel context, a fi criminal în serie nu era cel mai rău lucru din lume. A plecat acasă cu povestea primului roman schițată pe șerve­țe­lele de la masă și a început lungul proces de publicare. După publica­re, tot felul de oameni au început să a­pară în viața sa și a familiei sale, fani, fanatici, chiar persoane cu un anumit grad de tulburare psihică. „Probabil cel mai rău a fost cineva care era cu siguranță psihopat. M-a contactat și mi-a spus că i-am furat ideea lui pentru a realiza Dexter și apoi a început să scrie peste tot pe Internet, de mii de ori, că îl voi o­morî pe Jeff Lindsday și pe soția sa pentru că mi-a furat ideea“, a spus scriitorul american.