Substanțele ce înlesnesc iubirea

Baia Turcească din spatele Mitropoliei rămîne un spațiu dedicat artei neconvenționale și, dacă artiștii permit, relaxării. După două luni de la premiera spectacolului „Squat”, vineri, 3 iunie, a venit rîndul unei noi piese să primească botezul publicului. Într-un decor sumar și printre cărămizile dezbrăcate de orice urmă de tencuială, „Feromonii” și-au făcut de cap în premieră, după un text de Theo Herghelegiu, în regia lui Vlad Volf. Pentru o oră și douăzeci de minute, spectatorii au fost invitați să reflecteze la segregarea sexelor, dragoste, identitate și asupra adevăratelor motive pentru care ne îndrăgostim.

Există o vorbă în teatru încă de pe vremea lui Shakespeare: „break a leg!” (trad: rupe-ți un picior). Dacă în mod obișnuit este folosită pentru a ura noroc actorilor, în cazul lui Alex Dobinciuc zicala s-a adeverit cu zece zile înainte de premieră. Astfel că, în rolul lui Marian și al micului Tom, feromonul tînăr, în creștere și mereu înfometat, a intrat Bogdan Pălie.

Chiar dacă nu a existat un rol principal, existînd un echilibru bine definit între personaje, lipsa repetițiilor s-a făcut remarcată în cazul lui Bogdan în unele momente. Mai ales în scena de debut, dansul mirilor, unde Mariana, interpretată cu succes de Anca Pascu, aflată la debut, i-a pus în evidență micile scăpări printr-o mișcare corporală extrem de bine controlată, amplă și plină de erotism. Însă micul Tom n-a rămas dator și a compensat prin momentele de interacțiune cu publicul, aflate la baza piesei. Trebuie precizat și faptul că Bogdan nu e actor profesionist, nici măcar student la această specializare, ci joacă doar din pasiune. Cîteodată, de exemplu în piesa „Squat”, joacă chiar mai bine decît actorii în devenire.

Interzis hormonilor

Piesa a debutat de la intrarea în clădirea veche, bărbații fiind conduși pe culoarele întunecate spre gradenele din stînga scenei improvizate, iar femeile au rămas la urmă pentru a completa locurile aflate în partea diametral opusă. Fapt care a stîrnit mici revolte în rîndul sexului feminin, terminate doar cu „discriminare!” și „ne vrem banii înapoi!”, șoptite printre zîmbete. Astfel, diferențele dintre genuri, dintre ce se întîmplă în corpul unui bărbat și al unei femei au fost sugerate de la început, ca o cheie de lectură înmînată spectatorului încă dinainte de primul act.

Cadrul larg al piesei este reprezentat de nunta lui Marian și a Marianei, prototipuri ale speciei umane și purtători de substanțe responsabile cu dragostea dintre ființe. Amfitrionul evenimentului, interpretat de Petruț Butuman, dă startul ceremonialului, iar obiceiurile populare prind viață prin dansul găinii.

Acțiunea se mută apoi în interiorul corpului Marianei, unde cei cinci feromoni își intră în rol. Intriga este o lungă așteptare a oaspeților, ce urmează să vină după primul contact sexual dintre parteneri. „De ce nu sîntem și noi în corpul unui animal? Cîinii se împerechează toată ziua”, se plînge tînărul impacientat.

Omul-pentagon

În tot acest timp Grand Tom (Petruț Butuman), feromonul „albastru”, cu experiență într-ale relațiilor interumane, reprezentant al laturii masculine din orice individ, îi oferă lecții de viață micului Tom, copilul din fiecare dintre noi. „Tu nu știai? După ce ne cunoaștem urmează moartea. Noi trăim doar un ciclu. Și înaintea noastră au fost batalioane…”, ar suna a învățătură tragică, dacă cele trei fete n-ar fi intrat în ritm de marș cîntînd „Treceți batalioane române Carpații”.

Zoe, ca un veritabil om de știință, critică tot ce mișcă. Ea reprezintă partea rațională și îi caracterizează pe bărbați drept ființe inferioare, neevoluate, lipsite de spiritualitate. Solange și Patricia sînt într-o continuă bătălie pentru posibilitatea de a ieși la suprafață. Fără a exista o învingătoare clară, coatele în gură și replicile tăioase scot scîntei și varsă sînge. Balanța oscilează perpetuu între femeia fatală, cuceritoare și pasională (Andreea Gavriliu, actriță a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț a cucerit cel puțin o jumătate de sală prin aparițiile ei lascive și costumele deochiate) și latura maternă, protectoare, dar ștearsă a existenței.

În final, feromonii oaspete își fac apariția. Mai exact, cinci spectatori aleși mai mult sau mai puțin aleatoriu sînt aduși în mijlocul publicului și sînt luați la rost de gazde: „Ce a făcut bărbatul pînă acum? Unde a fost?”. Loredana, o fată din public, a încercat un răspuns: „a fost la școală, ocupat cu repetițiile”. Însă micul Tom știe mai bine: „a fost la pușcărie opt ani”. Sătui de indolența afișată de oaspeți, gazdele se revoltă și părăsesc scena. Doar cît să își dea seama că asta le e menirea, și orice ar face, atracția chimică îi apropie.

Au ajuns la finalul vieții lor și momentul trebuie punctat cu un discurs. Toate cinci au fost suficient de puternice încît să ridice întrebări, să conștientizăm cît sîntem de diferiți, însă tot n-am aflat prin ce magie ne îndrăgostim. Doar că pînă la senectute, pentru o viață de cuplu sănătoasă, feromonii trebuie musai ținuți în echilibru.

Alex VARNINSCHI