Teatrul se naște din improvizație

„Astă-seară se improvizează”, este, așa cum chiar actorii îl caracterizează, „un spectacol neobișnuit”, care a fost jucat în premieră miercuri, 21 martie, în Sala Mare a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Piesa este o adaptare după textul lui Luigi Pirandello, fiind o „ciudățenie” a teatrului care îi permite spectatorului să treacă dincolo de cortina trasă și să pătrundă în culisele vieții unui actor, avînd ocazia să vadă cum se desfășoară repetițiile și care sînt conflictele dintre regizor și cei care interpretează, fiind în întregime un spectacol despre teatru.

„Bine, dom’le, da’ cînd înce­pe?”, spune rîzînd nervos un actor așe­zat printre spectatori în timp ce Doc­to­rul Hinkfuss (Ionuț Cornilă), „regi­zorul” piesei „Astă-seară se impro­vizează” încerca să explice acest spec­tacol „neobișnuit”. Încă de cînd oa­menii au început să intre rînd pe rînd în sală, ceva părea nelalocul lui. Ingi­nerul de imagine se plimba stin­gher pe scenă fixînd ultimele detalii și în­jurîndu-și colegul care se ocupa de sunet, cortina stătea ridicată parcă in­vitîndu-i pe cei care erau așezați în scaunele lor să se gîndească la ce ar putea servi decorul complet ciudat care era înșirat pe scenă. O masă, un scaun și cîțiva pereți, toate transpa­rente, printre care „regizorul”, îm­bră­cat în negru, cu o capă transpa­ren­tă trasă pe umeri, se învîrtea debusolat.

Cînd gongul este bătut pentru în­ceperea propriu-zisă a spectaco­lu­lui, bărbatul se ridică furios și ți­pă izbind cu pumnii în aer, de parcă to­tul ar fi fost compromis. Instruc­țiu­nile sînt abia acum date, „n-a înce­put încă, oameni buni, n-a început”, spu­ne Doctorul Hinkfuss agitîndu-și mîi­nile de parcă ar vrea să-i facă pe oameni să nu se ridice de pe lo­cu­rile lor. Cortina este trasă, apoi ridi­cată, doar ca, pînă la urmă, să fie tra­să din nou. Piesa pare să-i ridice sem­ne de întrebare pînă și regizorului care, încercînd s-o descrie, nu reu­șeș­te să găsească exprimările potri­vite și se pierde din nou și din nou în explicații pline de metafore care fac imaginea de ansamblu să pară și mai blurată. Cînd o voce din public îl în­trerupe pe cel cocoțat pe scenă, oa­menii își întorc privirea în direcția locului din care a venit sunetul, de­venind din ce în ce mai confuzi.

Ni­mic nu se leagă, nimic nu seamănă cu ceea ce obișnuia să fie o piesă de teatru în care, atunci cînd cortina se ridică, iar decorul este dezvă­luit, actorii se înfățișează publicului drept personaje ale scenetei. De această dată, însă, actorii sînt invitați pe rînd în fața publicului, rugați fiind să-și caracterizeze, așa cum cred ei de cu­viință, rolurile pe care urmează să le interpreteze.

Îmbrăcați cu toții în negru din cap pînă-n picioare, actorii încear­că să-i facă pe plac acestui „regizor” care nu se mai poate opri din vorbit. Încearcă să definească teatrul, să definească arta, amînă înce­pe­rea spectacolului și se agită în jurul ce­lor pe care i-a pus să stea în șir indian pe scenă.

De la repetiții la spectacol

„Astă-seară se improvizează” este un spectacol de improvizație pentru spectatori care sînt supuși sentimentului de incertitudine, neș­tiind ce se petrece în fața lor, de ce le este arătată această parte a teatrului care ar trebui să fie ținută depar­te de ochii necunoscătorilor. Prima oră a spectacolului nu este decît o de­monstrație despre ceea ce înseam­nă repetiții, despre conflictele care se nasc între regizor și actori din cau­za viziunilor diferite asupra rolu­ri­lor interpretate, despre cum se naș­te, de fapt, un personaj.

Cînd firul narativ începe să fie depănat, iar actorii își intră în sfîr­șit în roluri, pe scenă se desfășoară un spectacol despre povestea mamei care-şi pierde copiii, dorinţa de a fi altcineva, lupta dintre o viaţă pe scenă şi una de familie, căutarea de sine, vina morţii, al adulterului. Per­sonajele nu sînt, însă, bine contura­te și-și pierd, astfel, din credibilitate, iar scenele se frîng din cauza inter­ven­ției „regizorului” care rămîne veș­nic nemulțumit de interpre­tă­ri­le personajelor.

Teatrul, gura căscată a unei mașinării

Așadar, în această piesă, scena se extinde în public, în loje şi-n pau­ze. Actorii devin personaje spunîndu-şi povestea într-un mod diferit, re­gi­zînd şi improvizînd în faţa spectato­rilor care asistă atît la repetiţii spon­tane, cît şi la fragmente de comedie. „Astă seară se improvizează” este o piesă de teatru în care atenţia cade pe scenă, pe felul în care se repre­zin­tă un text dramatic, pe elemen­te­le aduse de fiecare actor în parte. Ele­mentele care compun decorul sînt în totalitate transparente, la fel cum sînt și personajele, lăsînd totul la ve­de­re. Nimic nu mai este concret, fiecare personaj fiind influențat de caracterul actorului de care este jucat.

„As­tă-seară se improvizează” es­te un spectacol în care nu actorii au rolu­rile principale, ci tehnicie­nii ca­re se ocupă de lumini, decor și su­net, căci acum se pune în scenă rea­li­ta­tea din spatele teatrului care nu se odih­­neș­te niciodată. Este o piesă ca­re nu are o finalitate, căci în timp ce cor­ti­na este trasă, spectatorii încă-i pot vedea pe actori continuîndu-și exis­tența pe o scenă care dispare în­ce­tul cu înce­tul din văzul celor­lal­ți, o sce­nă pe care doar ei o pot domi­na.