Vina cade tot pe tine

„Oricît de mort ai fi, tot tu ești de vină” este concluzia care rămîne în urma spectacolului „Despre amor, omor și umor”, regizat de Ovidiu Cuncea și pus în scenă de trupa de teatru „Birlic” din Fălticeni, miercuri, 27 martie 2019. După ce forfota din sală se încheie și pe scenă rămîne doar o mască albă, o doină se așterne peste întreaga sală „Radu Beligan” a Ateneului din Iași.

Replicile personajelor sînt adevărate surse de umor, mai ales datorită accentului oltenesc pe care aceștia îl păstrează pe tot parcursul piesei. Acestea determină publicul să chicotească neîncetat prin vorbe precum „Măi Marișico, noi tre’ să întocmim un plan, să-l prindem pe al meu bărbat în fapt! Hai du-te toanto, ce mai stai?”. Însă nu doar discuțiile dintre personaje stîrnesc rîsul, ci și conflictele conjugale dintre doi actori care interpretează un cuplu de tineri.

Piesa este scrisă în versuri care dau ritmicitate întreg spectacolului, dar acțiunea, derulată mult prea rapid, îi face pe oamenii din public să-și piardă interesul față de poveste, alegînd să discute unul cu celălalt. Ceea ce-i face pe spectatori să fie din nou atenți la ce se întîmplă pe scenă sînt replicile amuzante, pline de umor, pe care personajele și le aruncă din cînd în cînd.
Decorul este simplu, trei covoare colorate, specifice caselor țărănești atîrnă pe cortina trasă și oferă o atmosferă rurală. Pe tot parcursul piesei, actorii nu vor folosi alt decor, ci vor alege să interpreteze ei însuși anumite părți din decor. În lipsa unei porți pe care să intre în gospodărie, doi dintre actori vor juca rolul acestui obiect, scenă care stîrnește rîsul spectatorilor. Aceștia au reușit să transpună chiar și scîrțîitul acesteia, întreaga parte fiind mai autentică decît dacă s-ar fi folosit de o poartă.

Costumele actorilor sînt asemeni portului oltenesc, cei șase băieți poartă o cămașă dreaptă din pînză albă pînă la genunchi, cu opinci în picioare și cu un brîu tricolor încins în jurul taliei, iar fetele poartă o ie colorată cu o fustă pînă la genunchi și cu batic pe cap. Se poate observa încă din primele minute ale spectacolului care dintre ei vor fi personaje principale deoarece doi dintre actori poartă costume populare diferite de restul. Deși sînt personaje secundare, fiecare actor va avea un rol important în piesă și vor participa activ la fiecare scenă. De asemenea, la un moment dat, toți vor lua pe rînd rolul de narator, fapt care îi conferă cursivitate piesei.

Începutul și finalul sînt identice, fiind caracterizate de aceeași melodie populară, specifică zonei Olteniei, din registrul muzical a lui Anton Pann, „Bat-o Sfîntu de lupoaie”.

de Ioana Doleanu
Sursa foto: Pagina de Facebook a Ateneului Național din Iași