Zborul pieselor de teatru, la Hangariada

Hangariada și-a propus să îmbine pasiunea pentru zbor și aeronautică, cu muzica, pictura, dansul ori teatrul. Astfel, sîmbătă, 21 mai, timp de patru ore, la Aeroclubul „Alexandru Matei” din Tătărași s-au putut urmări, pe lîngă zboruri cu parașuta, planoare și avioane ce se întreceau în acrobații ori mici drone ce zbîrnîiau pe deasupra capetelor și cîteva piese de teatru. Organizate pe iarbă ori în hangar, reprezentațiile nu au fost fără probleme, dar cei care nu și-au pierdut răbdarea au aflat ce se ascunde „Deasupra curcubeului”.

Sîmbătă la amiază, pe o căl­du­ră ce te îmbia să cauți umbra și ceva re­ce de băut, Aeroclubul „Alexandru Matei” din Tătărași arăta ca un i­mens furnicar. Țipetele și rîsetele de copii erau acoperite, din cînd în cînd, doar de motoarele vreunui a­vi­on ce se pregătea să decoleze. Cei mici s-au liniștit însă cînd pe scena compusă din două mese acoperite cu pînză neagră, a apărut o trupă de teatru formată din studenți din a­nul I la Universitatea de Arte „Geor­ge Enescu” din Iași, de la Facultatea de Teatru, secția Păpuși și marionete. Aceștia au transformat scena într-un univers magic în care pa­pucii vechi, pălăriile și mănușile prind viață și se transformă în oameni în toată re­gula.

Actorii au înfruntat soarele îm­bră­cați în negru din cap pînă-n pi­cio­are, haine care erau menite să-i ca­mufleze și să-i confunde cu fundalul. Lucru care nu s-a întîmplat, căci au jucat afară, iar în spatele lor era cîmpul pe care mai trecea, din cînd în cînd, cîte un tractor care î­nălța planoare. Studenții au reușit să spună o frumoasă poveste de dra­gos­te cu ajutorul obiectelor fără vi­ață, însă prichindeii nu au înțeles mare lucru din încrengătura de bra­țe care ar fi trebuit să nu se vadă. Unde mai pui că Smiley, Delia ori Carla’s Dreams nu au încetat nici o clipă să se audă din boxele imense de pe aerodrom.

La teatru cu mici și bere

Probleme tehnice a întîmpinat și Trupa de teatru francofon MOOZ de la Liceul „Mihai Eminescu” din Iași. Piesa în limba franceză „Jus­qu’à la fin de nos mots” în regia Ma­riei Cucinschi, a avut loc de a­ceas­tă dată într-un hangar, dar asta nu i-a scutit nici de zgomot și nici nu le-a asigurat o sonorizare foarte bu­nă. După ce au așteptat aproape o oră să vină un sunetist, au improvizat și au pus muzica și efectele sonore de la un laptop.
Părinții și copiii așezați pe niș­te mici pernuțe de mărimea unei coli A4 care erau menite să-i separe de praful din hangar și-au dat seama prea tîrziu că piesa este în limba fran­ceză. Așa că, în următoarele ze­ce minute, au mai rămas doar 15 per­soane, printre care și un bărbat corpolent care, din spatele publi­cu­lui, tot foșnea o pungă din care sco­tea cîte o felie de salam sau vreo bucată de pîine.

Cu o sală de mese au confundat hangarul și doi tineri care au venit la piesă cu un platou de mici și cu doze de bere și au plecat imediat ce au terminat de mîncat. În ciuda problemelor tehnice, a zgomotului făcut de cei care tot intrau să vadă ce se întîmplă și a ușilor hangarului care huruiau la fiecare cinci mi­nute, actorii au continuat să joace, iar dacă ar fi avut la dispoziție o sa­lă de teatru, spectacolul ar fi fost u­nul reușit. Liceenii au îmbinat jo­cul actoricesc cu dansul și muzica, iar pe un ecran de pînză aceștia au avut și jocuri de lumini și umbre.

Cîinele, critic de teatru

Dacă orice amator de teatru ar fi fost enervat de condițiile în care s-au defășurat primele două spectacole, cei care au avut totuși răb­da­re să aștepte și ultima piesă a zilei, „Over the rainbow”, nu au regretat. În regia lui Cristi Avram, spectaco­lul a prezentat drama unor oameni măcinați de singurătate. Astfel, un actor de comedie foarte cunoscut ajunge să se întîlnească cu o antreprenoare de pompe funebre, mult mai în vîrstă decît el. Cei doi fac parte din lumi diferite. El trăiește într-o continuă petrecere, dar al­coolul, sexul și agitația continuă nu reușesc să-i alunge sin­gu­ră­ta­tea. Ea nu și-a trăit niciodată viața, iar anii parcă i-au trecut printre de­ge­te, înconjurată de moarte și co­roa­ne de flori.

Comedia neagră „Over the rain­bow” a întîmpinat mai puține pro­bleme tehnice decît celelalte, iar vo­luntarii au reușit să găsească cîteva bănci de lemn pentru cîțiva spectatori, însă tot s-a stat pe jos. De a­se­menea, muncitori sau sunetiști se perindau prin hangar fără să se a­ra­te interesați de faptul că se joacă o piesă de teatru, iar un dulău în toată regula a ajuns să se plimbe prin public ca la el acasă. În ciuda eforturilor depuse de artiști și a pie­­selor puse în scena improvizată, așteptările celor prezenți s-au dez­um­flat mai repede decît un balon cu aer cald.