Dublați PIB-ul, nu filmele

Deputatul social democrat Vic­tor Socaciu a propus schimbarea Legii audiovizualului, care pre­ve­de obligativitatea dublării filmelor străine în limba română. Numai că propunerea legislativă a fost gîn­di­tă de către acesta într-un mod ideal.

Folosirea subtitrării introduce cu­vinte noi, care ajung să fie consi­de­rate de către populație cuvinte obișnuite și astfel se deteriorează limba română afectîndu-se identitatea națională, crede parlamenta­rul. Mai ales că trebuie să ne ali­niem și noi celor cîteva țări eu­ro­pe­ne care dublează filmele, plus că se va lărgi piața muncii pentru actorii cu voci speciale. Mai mult decît atît, limbile străine nu se învață din filme. Iar calitatea fil­me­lor nu este afectată. Ce poate fi mai perfect?

În Europa doar cinci țări au aceas­tă opțiune pentru filme. „Ita­lia, Franța, Germania, Spania și Ru­sia sunt țările europene în care pro­ducțiile străine sînt dublate la TV. Țările germanofone sînt «re­gine» în ceea ce privește dublarea fil­melor și emisiunilor” (Ade­vă­rul, 6 mai).

Regizorii Cristi Puiu, Cor­ne­liu Porumboiu și Radu Muntean au declarat pentru Adevărul că „ce face omul face și maimuța, dublajul filmelor fiind o decizie proastă a Occidentului”, sau că „e păcat să nu cunoști vocea unui actor. Noi avem o tradiție în subtitrarea fil­melor. Am crescut cu filmele subtitrate și ele m-au ajutat enorm, printre altele să învăț și cîte o limbă străină”.

Un aspect la care nu s-a gîndit Victor Socaciu este cel al vi­zio­nării filmelor de către persoanele cu deficiențe de auz. „Am citit des­pre această inițiativă legislativă și am trimis răspunsul nostru la cei care se ocupă de asta. Cred că ini­ția­tiva are în vedere aducerea Ro­mâniei la standarde europene, dar ei se gândesc la majoritatea persoanelor, nu și la minorități. Prin subtitrare, persoanele surde aveau posibilitatea de a înțelege tot ceea ce se întâmpla într-un film”, a declarat Mihail Grecu, pre­șe­di­n­te­le Asociației Naționale a Surzilor din România, pentru Mediafax (sîm­bătă, 7 mai).

Mai mulți actori, precum Vic­tor Rebengiuc, Ion Caramitru, Mir­cea Albulescu, Mircea Dia­co­nu, chiar și vicepreședintele Con­si­liului Național al Au­dio­vi­zua­lu­lui, Ioan Onisei, au criticat această propunere legislativă.

Limba română conține un procent mare de neologisme și nu este singurul element care constituie iden­titatea națională românească, ast­fel încît aceasta să se piardă așa ușor. Alinierea cu cele cinci țări este inutilă la acest capitol.

Singurul plus al proiectului ar fi cele cîteva locuri de muncă pentru actori. Dar cine ar putea să-l dubleze pe Arnold Schwar­ze­ne­gger și al său „I’ll be back”, pe Smeagol din „Stăpînul inelelor”, ori pe Marlon Brandon în rolul din „Nașul”?

Georgel COSTIȚĂ