După trei ani de facultate, studenții de la kinetoterapie riscă să nu poată profesa

Găsirea unui loc de muncă după absolvirea facultății poate deveni imposibilă pentru viitorii kinetoterapeuți care studiază la facultățile de educație fizică și sport din țară. Această situație este întîlnită, deocamdată, la specializările de kinetoterapie de la facultățile din București, unde s-a încetat eliberarea de avize de liberă practică de la Direcția de Sănătate Publică, fără a fi oferită vreo explicație oficială. Problema a fost sesizată de restul instituțiilor de învățămînt din țară cu același profil, care au înaintat către Ministerul Sănătății cereri de clarificare a situației, dar la care nu au fost trimise răspunsuri. Confuzia persistă, din moment ce nu a fost adoptat nici un cadru legislativ prin care să fie schimbată titulatura viitorilor practicieni. Ei sînt cei care ar putea ajunge în situația de a fi studiat kinetoterapia degeaba, timp de trei ani de zile.

Absolvenții specializării de ki­ne­to­terapie de la facultățile de edu­cație fizică și sport din Bu­cu­rești au primit, anul acesta, din par­­tea Direcției de Sănătate Pu­bli­că (DSPB) avize de liberă practică pentru profesor de cultură fizică medicală (CFM), și nu pentru kine­to­terapeuți, cum s-a procedat pînă acum. „Odată ce li se eliberează o autoritate de liberă practică de pro­fesor de cultură fizică medicală, în­seamnă blocarea intrării în sis­te­mul de sănătate național pentru că la concurs vor fi scoase posturi de ki­netoterapeut, nu de profesor CFM”, a explicat Elena Căciulan, președintele Federației Române a Asociațiilor de Fizioterapie (FRAF). Mai mult decît atît, titlul de profesor CFM a existat înainte de a fi înființate specializările de kineto­te­ra­pie și face parte din felul în care era organizat fostul sistem de în­vă­țământ din România. Practic, cu au­torizația de profesor CFM un ab­solvent poate doar să predea sport în liceele din țară.

Deși au fost înaintate memorii DSPB și Ministerului Sănătății, nu s-a obținut nici un răspuns de ce a fost luată o asemenea hotărîre. „Noi am fost de multe ori în au­diență la DSPB și am cerut să ni se arate dacă există o hotărîre de Gu­vern sau un ordin al ministrului prin care au dreptul să le dea aces­tor copii autorizația de liberă prac­ti­că de profesor de CFM. Bi­ne­în­țe­les că nu este ”, a menționat pre­șe­din­te­le FRAF.

Nu există încă răspunsuri

Studenții Facultății de Educație Fizică și Sport din Iași primesc în continuare avizele de liberă practică pentru kinetoterapeut.

În Iași, însă, studenții Facultății de Educație Fizică și Sport (FEFS) de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) primesc în con­ti­nua­re avizele de liberă practică pentru kinetoterapeut. Și aici au fost for­mulate cereri de clarificare către minister, dar nu se cunoaște mo­men­tan care va fi pe viitor situația acestora. „Încă nu am primit un răs­puns oficial de la Ministerul Să­nătății. Probabil este ceva dereglat între Ministerul Sănătății, Muncii și Educației. La Facultatea de Edu­ca­ție Fizică și Sport încă se eli­be­rea­ză autorizații de liberă practică pen­tru kinetoterapeut”, a con­fir­mat Marius Voicescu, purtător de cu­vînt la Direcția de Sănătate Pu­blică din Iași (DSPI). Totodată, conf. univ. dr. Marin Chirazi, de­ca­nul FEFS, a afirmat că nu există o lege care să reglementeze această decizie și din această cauză nu au fost luate măsuri de întrerupere a avizelor la UAIC. Însă specia­li­za­rea de fiziokinetoterapie poate fi ur­ma­tă și la facultățile de medicină din țară, deși acest domeniu a apar­­ținut de la înființare de facultățile de sport. Kinetoterapia a fost in­tro­dusă în sistemul de în­vă­ță­mînt su­perior în 1992, printr-o Ho­tărîre de Guvern care re­gle­men­tea­ză că ab­solvenții sînt încadrați ca ­ki­ne­to­terapeuți, renun­țîn­du-se la titlul de profesor CFM. Dar, pe lîngă aceș­tia, mai există și asistenți de ki­ne­toterapie, care sînt absol­venți de studii postliceale și nu su­perioare.

Astfel, pentru studenții spe­cia­li­zării Bal­ne­o­fi­ziokineto­te­ra­pie de la Universitatea de Medicină „Gri­go­re T. Popa” din Iași, situația este alta. Aceștia nu primesc avizele din partea DSPI, ci le sînt eliberate de către Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asisten­ți­lor Medicali din România (OAMG­MAMR), filiala Iași. „Pe cer­tificatul de membru, recte avizul de liberă practică, nu poți să scrii ce vrei tu. În baza de date a regis­tru­lui națio­nal unic, unde sînt înscriși toți pro­fesioniștii din sistemul sa­ni­tar, scrie clar că are studii superioare, care este titlul de calificare ob­ținut. Ce scrie pe diploma de ab­solvire, aceea e trecut pe certificat”, a declarat Liliana Pintilie, pre­șe­din­tele OAMGMAMR Iași.

Ceea ce îi diferențiază pe stu­den­ții facultăților de medicină și pe cei ai facultăților de educație fi­zică și sport este curricula de pregătire din timpul celor trei ani de studii. „Fiziokinetoterapeuții de la medicină au doar partea me­di­ca­lă, pe prevenție și tratament. Cei de la educație fizică și sport merg și pe partea aceasta de antre­na­men­te”, a adăugat președintele OAMG­MAMR Iași. Dar chiar dacă studenții urmează specializări la facultăți diferite, titlul profesional trebuie să rămînă în concordanță cu domeniul pe care l-au absolvit. „Dacă tot nu au nevoie de acești specialiști și îi aruncă dintr-o parte în alta, de ce s-au mai creat aceste spe­cializări și la facultatea de me­di­cină și la cea de educație fi­zi­că? Acești copii au dreptul să pro­fe­se­ze și să nu li se taie aripile”, a conchis Elena Căciulan.

Studenții, scoși pe liber

În ambele situații, primii afectați sînt studenții care speră să obțină locuri de muncă în funcție de specializările pe care le-au urmat.

Totuși, problema actuală a ates­tării competențelor în fizio­ki­ne­to­te­rapie nu este singulară. Pînă anul acesta, FRAF organiza cursuri de formare profesională, în urma că­ro­ra competențele celor înscriși erau validate de Ministerul Să­nă­tă­ții, prin Comisia de Reabilitare, Re­cuperare Medicală și Balneologie. În 2013, această comisie nu și-a mai dat acordul pentru recunoașterea ki­netoterapeuților care au urmat cursurile de specializare, din nou, fă­ră nici o explicație. În acest sens, kt. Elena Căciulan atrage atenția că terapia prin mișcare, respectiv ki­ne­toterapia, este cea mai ieftină și neinvazivă metodă de recuperare. „Eu mă întreb, oare sănătatea po­pu­lației din România este im­por­tan­tă pentru acești oameni? Pentru că un fizioterapeut care știe să a­pli­ce tehnici și metode noi de lucru își ajută pacienții”, a afirmat aceasta.

În ambele situații, primii afec­tați sînt studenții care speră să ob­țină locuri de muncă în funcție de specializările pe care le-au urmat. Or, odată schimbată titulatura de pe avizul de liberă practică eliberat la absolvirea facultății, aceștia sînt obligați să lucreze pe o altă filieră sau, în cazul studenților de la Bu­curești, să nu se mai poată angaja deloc în sistemul medical. „În pri­mul rînd, kinetoterapia este o ra­mură a medicinei, cu o materie greu de digerat și cu multă prac­tică… dacă termin această facultate și aș primi vestea că nu voi putea să lucrez în domeniu, eu personal voi fi foarte dezamăgit. Probabil studenții îi vor trimite pe re­pre­zen­tanții din Senatul universității să tra­teze problema și nu vor renunța pînă nu vor rezolva. Dar nu cred că se va întîmpla acest lucru în Iași specializarea Kinetoterapie are prestigiu destul de mare în țară și, din ce ni s-a spus, trei sferturi din­tre kinetoterapeuții din România pro­vin de la facultăți de sport”, a declarat Radu Hilgard, student în anul al II-lea la specializarea kinetoterapie de la FEFS a UAIC.

Lipsa unei explicații oficiale nu face altceva decît să stîrnească con­fuzie atît în rîndul studenților, cît și în rîndul conducerilor facultăților de educație fizică și sport, care nu știu ce să răspundă la întrebările vi­itorilor practicieni. Iar asta așteaptă toată lumea. Să știe dacă își vor găsi un loc de muncă sau da­că și-au ales o profesie foarte că­u­tată care pare că a rămas dintr-odată fără viitor în România.