Editurile universitare își numără angajații pe degete

Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” este singura instituție de profil din întreg centrul universitar Iași care se remarcă prin profitul pe care îl obține din vînzări și cu care reușește, cu greu, să-și autofinanțeze o parte din activitate. Însă nu toate editurile se descurcă din resursele proprii, iar subvențiile primite sînt prea mici pentru a acoperi necesarul unei redacții care dorește să facă performanță. Fără să aibă un spațiu specific în care să își realizeze comerțul de carte, unele nu dispun nici măcar de tipografie. Cu atîtea lipsuri și probleme, majoritatea nu reușesc să-și depășească condiția de simplu mijloc de tipărire a lucrărilor științifice și a tezelor de doctorat.

Editura Universității „Alexan­dru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași este prima instituție editorială univer­si­tară înființată în România după 1989 și a prins contur la 1 ianuarie 1990 ca urmare a ideii prof. univ. dr. Andrei Corbea-Hoișie de a schimba departamentul de imprimerie într-o editură. În 26 de ani de ac­ti­vi­tate a adunat peste 88 de premii și deține aproximativ 27 de colec­ții, unele de mare prestigiu (Fontes Tra­ditionis, Monumenta Linguae Daco­romanorum, Historica, Dicționa­re­le Editurii Universității, Economi­kon, etc.).

Editurile pot aplica pentru re­cu­noașterea întregii instituții de că­tre Consiliul Național pentru Cer­ce­tare Științifică în Învățămîntul Superior (CNCSIS), dar și pentru recunoașterea colecțiilor, fapt pentru care se obligă la respectarea a­nu­mitor criterii. Categoriile ierar­hi­ce se diferențiază la 20 de punc­te, iar în urma evaluării, editura poate să obțină acreditare A (peste 80 de puncte), B (60-79 puncte) sau C (40-59). În cazul în care punctajul este mai mic de 39 de puncte, editura nu este recunoscută de CNCSIS. Editura UAIC a fost a­cre­ditată B de către CNCSIS și aco­pe­ră domenii vaste, fiind împărțită în trei secțiuni: cartea universitară, cursuri și materiale didactice pentru învățămîntul superior și postuniversitar, și periodice. Conține do­uă componente, una redacțio­na­lă și una tipografică, cuprinzînd aproximativ 12 angajați. „În mo­men­tul de față putem spune că este o e­chi­pă foarte serioasă, cu foar­te mare ex­periență și cu un bun antrenament în lectura cărții știin­ți­fice”, a spus prof. univ. dr. Andrei Corbea-Hoi­șie, directorul general al Editurii UAIC.

Toate cărțile care sînt publicate apar numai după o lectură re­dac­țio­nală, cu un bun de tipar și cu sem­nătura unui redactor care își asu­mă responsabilitatea pentru acea apa­ri­ție. „Redacția nu este pur și simplu un izvor, o sursă de ISBN-uri care se dau unor titluri, iar la noi nici nu s-a pus problema ca o carte să apară contra unei contribuții bănești”, a explicat prof. univ. dr. Andrei Cor­bea-Hoișie.

Însă nu este o regulă ca toate cărțile să fie publicate, acestea fiind verificate și de specialiști care întocmesc referate de recoman­dare. „Respectăm principiul cărții știin­țifice, principiu care e practicat de editurile onorabile. Nu apa­re nicio carte fără a avea în prealabil două referate de recomandare: un refe­rat din partea unui specialist din interiorul universității și un referat din partea unui specialist din afa­ra universității”, a adăugat prof. univ. dr. Andrei Corbea-Hoi­șie.

În cazul în care un referat este favora­bil, iar unul este nefavorabil, se consultă alți doi specialiști, iar da­că este întîmpinată din nou aceea­și situație, cartea nu va fi publicată.

În medie, tipografia tipărește a­proximativ 120 de titluri de carte pe an la care se adaugă un număr de 40-50 de reviste. Pe lîngă acestea, aparițiile includ și materiale pentru studenți cum ar fi cursuri universitare, suporturi de curs, materiale pentru învățămîntul la distanță. În acest moment nu are un loc pentru librărie și una dintre cele mai mari probleme pe care le-a reclamat editura este faptul că, pînă în prezent, și-a schimbat lo­cul de funcționare de două ori. „Aș­tep­tăm de vreo doi ani să ni se repartizeze un spațiu care într-adevăr să aibă toate atributele pentru co­mer­țul cu cartea”, a declarat prof. univ. dr. Andrei Corbea-Hoișie.

Cînd vine vorba de cheltuieli, editura se autofinanțează, acesta re­prezentînd și motivul pentru care nu își permite mai mulți angajați. „Pînă la ordonanța care s-a dat în timpul guvernului lui Năstase și care a reglementat situația editu­ri­lor universitare, personalul editurii era considerat personalul universității și era plătit din bugetul univer­si­tă­ții”, a explicat directorul editurii. Cei care cumpără cărțile direct de la edi­tură le pot achiziționa la prețul de producție, spre deosebire de cele vîndute în librării, care includ și adaosul comercial, iar banii obți­nuți în urma vînzării sînt împărțiți astfel încît să acopere salariile celor angajați și materialele tipografice.

Revistele tehnice, imaginea editurii Politehnium

Editura Politehnium a fost în­fiin­țată în anul 1991 și este de­nu­mi­tă astfel din 2004, pînă atunci nu­mindu-se Editura „Gheorghe Asa­chi”. Aceasta este acreditată de că­tre CNCSIS din martie 2001 și cuprin­de mai multe domenii.

Politehnium nu are o echipă spe­cială care să se ocupe de activitatea editurii, însă există o comisie de specialiști de care depinde in­tra­rea materialelor în editare. Căr­ți­le apar numai cu referat științific realizat de cel puțin doi profesori, dar nu se află în circuitul național, tipărirea lor nefiind destinată vîn­ză­rii. Acestea sînt distribuite în bi­bli­oteci cu scopul de a fi folosite de studenți sau alte persoane interesate. „La momentul acesta noi nu vindem cărțile pentru că ar trebui să avem personal special pentru asta, și marketing”, a explicat prof. univ. dr. ing. Carmen Teodosiu, coordonatoarea activității editurii și prorector responsabil cu cerceta­rea la TUIAȘI.

Pentru a susține apariția acestor publicații se folosesc toate formele posibile de finanțare, astfel că pentru a subvenționa „Buletinul Insti­tu­tului Politehnic” se între­buin­țea­ză 1% din suma acordată pentru toa­te contractele de cercetare, iar pentru revista „Environmental, Engi­nee­ring and Management Jour­nal”, sînt utilizate venituri proprii de la trei facultăți: Facultatea de Ingine­rie Chimică și Protecția Mediului, Fa­cul­tatea de Inginerie Electrică Ener­getică și Informatică Aplicată și Fa­cultatea de Hidrotehnică și Ingi­ne­ria Mediului.

În decursul a doi ani (2013 – 2015), Editura Politehnium a publicat 53 de cărți care au acoperit majoritatea domeniilor Universi­tă­ții Tehnice „Gheorghe Asachi”. Una dintre cele mai longevive apariții ale editurii este revista „Buletinul Institutului Politehnic”, editată de peste 60 de ani și utilizată încă de la prima tipărire în schimbul inter­universitar. Revista cuprinde zece secțiuni dintre care șase sînt cotate B+ de către CNCSIS. Editura Po­li­teh­nium se remarcă și prin revista „Environmental, Engineering and Management Journal”, care este prima revistă universitară din Ro­mâ­nia cotată ISI (Information Scien­ce Institute) prin Web of Science. „Pentru tipărirea de cărți avem fi­nan­țarea de bază care vine de la Mi­nister pe studenți echivalenți, iar aici, de obicei, se tipăresc cărți de curs, de laborator. Apoi avem veni­turi proprii și contracte de cerce­ta­re științifică unde se tipăresc de obicei monografii cu caracter știin­ți­fic”, a explicat prof. univ. dr. ing. Carmen Teodosiu.

Pentru a susține apariția acestor publicații se folosesc toate formele posibile de finanțare, astfel că pentru a subvenționa „Buletinul Insti­tu­tului Politehnic” se între­buin­țea­ză 1% din suma acordată pentru toa­te contractele de cercetare, iar pentru revista „Environmental, Engi­nee­ring and Management Jour­nal”, sînt utilizate venituri proprii de la trei facultăți: Facultatea de Ingine­rie Chimică și Protecția Mediului, Fa­cul­tatea de Inginerie Electrică Ener­getică și Informatică Aplicată și Fa­cultatea de Hidrotehnică și Ingi­ne­ria Mediului.

Profesorii fac muncă voluntară

Bazele Editurii Artes au fost pu­se în 1996 și este parte a Univer­si­tă­ții de Arte „George Enescu” din Iași. Artes este o editură acreditată B de CNCSIS, iar scopul inițial era acela de a publica tezele de docto­rat din cadrul universității. „Deo­cam­dată e prima și unica universitate a artelor din țară care îmbină toate cele trei domenii: artele vi­zua­le și designul, muzica și artele spectacolului, teatru și regie. Ast­fel, cărțile publicate la editura Artes sînt din zona cercetării științifice a aces­tor domenii, dar și din zona poe­ziei, dramaturgiei și a cărții pentru copii”, a explicat lect. univ. dr. Dia­na Andron, director al Editurii Ar­tes.

Cărțile sînt păstrate doar în unele biblioteci

Cele trei arii sînt acoperite prin publicarea de cursuri, manuale, cărți, albume de artă, periodice de specia­litate care conturează mai multe colecții. Pentru a putea acoperi chel­tuielile, Editura Artes are cinci an­ga­jați la tipografie, restul sarci­ni­lor fiind îndeplinite de profesori universitari care fac muncă benevolă. „Avem un serviciu tipografic și de informatică foarte serios care su­per­vizează, un comitet de redacție și chiar și un director artistic”, a spus lect. univ. dr. Diana Andron. În 2015, editura a publicat peste 70 de titluri, însă tirajul mic nu aduce un profit foarte mare.

Lipsa finanțării îngrădește posibilitățile editurilor

Editura „Ion Ionescu de la Brad” aparține Universității de Științe A­gri­cole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, fiind activă din anul 1998, fără a avea persona­li­tate juridică. Editura publică ma­nua­le, cursuri universitare, tratate, cărți și reviste științifice, broșuri din domeniile agricultură, horticul­tură, zootehnie și medicină vete­ri­na­ră. Nu este o editură comercia­lă, iar din acest motiv nu participă nici la tîrguri de carte.

În medie, sînt publicate 20-25 de cărți pe an, în 2015 fiind tipărite peste 40 de titluri, cele mai multe dintre ele cu abordarea subiectului de agricultură. Neavînd o tipo­gra­fie, autorii care doresc să publice la această editură își aleg singuri lo­cul unde să imprime manuscrisele. „Noi nu obligăm autorul la un nu­măr de tiraj. Editura valorifică do­uă, trei exemplare maximum, iar res­tul cărților sînt la autori. Din mo­ti­ve financiare nu tipărim aici, fie­ca­re autor își alege editura”, a declarat Marian Costică, directorul editu­rii.

Nici Editura Universității de Me­dicină și Farmacie „Grigore T. Po­pa” din Iași nu dispune de un nu­măr suficient de angajați, însă re­pre­zentanții acesteia susțin că reu­șește să facă față cererilor de carte. Înființată în anul 2001, ea a fost recunoscută de CNCSIS în 2004 și este acreditată B+, iar evaluarea ma­nuscriselor se face prin intermediul unor referenți științifici. Anul trecut, editura a publicat peste 40 de titluri din domeniile medicină, medicină dentară, farmacie, bio­in­gi­nerie, cu apariții în limbile ro­mână, engleză și franceză.

Fiind o instituție care se auto­fi­nan­țează și care nu are drept scop realizarea de profit, editura UMF nu are suficienți angajați. Ea ur­mă­rește promovarea atît a editurii, cît și a autorilor ei, spre a servi stu­den­ților beneficiari. „Participăm la toate saloanele de carte care ne tri­mit invitații pentru că avem un nu­măr de publicații importante, une­le cu exclusivitate, iar acum la mare cerință sînt testele de admitere, tes­te care s-au modificat”, a spus Vio­ri­ca Scutariu, director al Bibliotecii Universității.

Activitatea acestor edituri se lo­vește în principal de lipsa de fi­nan­țare și de viziune din universități, singura compensare fiind pasiu­nea unor profesori care ajung să lu­cre­ze mai mult voluntar pentru dezvoltarea acestora.

de Ancuța Ciocoiu
de Diana Gaina
de Doina Sîrbu