Europa își pregătește catedrele pentru profesorii români

Universitățile din Iași nu fac schimburi doar de studenți. Prin același program de mobilități Erasmus Life Learning Program și cadrele didactice pot pleca la instituțiile de învățămînt superior partenere din Europa pentru a le putea preda tinerilor. Însă, deși finanțarea este departe de a fi suficientă pentru a rămîne cu bani de suveniruri, cadrele didactice nu vin acasă cu mîinile în buzunar. Universitățile se aleg cu mult rîvnita vizibilitate internațională, iar, pentru studenții din România, profesorii vin cu tolba plină de experiență, noutăți și cît mai multe xerox-uri și poze posibile.

Desfășurată în paralel cu programul de mobilități și de practică pentru studenți, ramura din Erasmus Life Learning Program destinată ca­dre­lor di­dactice este privită pozitiv de către con­ducerile universităților din Iași. În pri­mul rînd, pentru profesor, să fie ac­cep­tat de către o universitate parteneră re­prezintă „o realizare profesiona­lă, iar experiența de acolo este o creș­tere în plan profesional. Călătoriile fac parte din educație, asta e valabil pentru studenți, dar și pentru profesori. Din­colo de cîștigul individual, există și un cîș­tig al facultății respective. Va avea un profesor care și-a validat capacitatea de a preda într-o limbă străină, iar asta nu este puțin lucru, ținînd cont de fap­tul că o prioritate strategică pentru uni­versitatea noastră este creșterea ofer­tei de cursuri ținute în limbi interna­țio­nale care să facă posibil un flux mai mare de studenți vizitatori”, a de­cla­rat prof. univ. dr. Henri Luchian, pro­rec­tor pentru relații internaționale și par­te­neriate de studii și cercetare la Uni­ver­sitatea „Alexandru Ioan Cu­za” din Iași (UAIC).

În al doilea rînd, există cazuri în care se remarcă și o interacțiune mai ri­dicată între profesorii care vin să pre­dea în România prin intermediul mo­bi­lităților Erasmus pentru cadre di­dac­tice și studenții din universtiățile din țară. Aceasta are loc în special atunci cînd vine vorba despre do­me­niile de studii aplicate, unde studenții lu­crea­ză în grupuri restrînse cu profesorii. Un caz particular este cel al Uni­versității de Arte „George Enescu” din Iași (UAGE). „Învățămîntul nostru sîr­neș­te interes tocmai prin faptul că este particular, nu este ca învă­ță­mîn­tul de aulă, ca la ma­tematică sau la fizică, unde lu­cru­ri­le sînt la fel în toa­te țările. Mai mult, noi încercăm să pro­fităm de această par­ticularitate a universității noastre ca, prin programul de schimburi, să dăm un rol important în aceste deplasări mi­siunii de a promova cultura ro­mâ­neas­că pe plan in­ter­național”, a precizat conf. univ. dr. Florin Grigoraș, prorector res­pon­sa­bil cu relațiile internaționale la UAGE.

Cu programa la control

Mai mult decît această experiență directă, în ultimii ani se remarcă un in­teres ridicat din partea profesorilor din univer­sitățile partenere pentru institu­țiile de învățămînt superior ie­șene ca­re fac parte din astfel de par­te­neriate de schimburi de cadre didactice. Dacă în primii ani de la de­ma­rarea programului Socrates, premer­gătorul actualului Erasmus, la UAIC ve­neau predominant profesori care să sus­țină cursuri la Fa­cultatea de Lite­re, unde limbile stră­i­ne nu erau bariere de comunicare, acum aceștia sosesc într-un „flux constant. Avem profesori care vin la toate facultățile universității. De­si­gur, în continuare, Facultatea de Litere are mulți vizitatori și într-un sens și în ce­lă­lalt, dar trebuie să spun cu mare bu­curie că lucrurile s-au echilibrat. Sîn­tem foar­te bucuroși și că numărul de vi­zite a cres­cut semnificativ în facul­tăți unde pre­da­rea are un specific na­țio­nal, cum e Facultatea de Drept. În prezent peste 100 de profesori vin a­nu­al ca să predea la universitate”, a men­ționat prof. univ. dr. Henri Lu­chi­an.

Pentru a accesa o astfel de mobilitate, un cadru didactic tre­buie să parcurgă mai multe etape ca să se asigure că, în lipsa sa, cursurile se vor des­fă­șu­ra în mod normal. „Îna­in­te de plecare, profesorul și facultatea de la care plea­că trebuie să gă­seas­că unui înlocuitor ca­re să-i sus­ți­nă orele, sau să reali­ze­ze o reprogramare a acestora după so­si­rea cadrului di­dac­tic în țară. Acesta nu poate pleca mai mult de două ori într-un singur an, iar perioada de des­fă­șurare a programului variază de la cinci zile la șase să­p­tă­mîni, în acest timp profesorul fiind obligat să sus­ți­nă cel puțin cinci ore de predare”, a declarat Ioana Țonea, ad­ministrator financiar responsabil de ad­mi­nis­tra­rea mobilităților pentru ca­drele didactice la UAIC.

Totodată, tematica pe care o va a­bor­da profesorul în cursurile pe care le va preda în universitatea gazdă este stabilită printr-un contract, fiind ne­ce­sar ca instituția de învățămînt superior la care se vor desfășura cursurile să aprobe planul de predare al cadrului didactic. Perioada mobilității di­fe­ră însă de la o universitate la alta. Dacă la UAIC aceasta este de cel mult șase săptămîni, în cazul Universității de Ști­ințe Agricole și Medicină Vete­ri­na­ră „Ion Ionescu” de la Brad din Iași (USAMV) este de cel mult cinci, iar la Universitatea de Medicină și Far­macie „Grigore T. Popa” din Iași (UMF) poate ajunge pînă la opt săp­tă­mîni. În schimb, indiferent de pe­ri­oa­da pe care o petrece un cadru di­dac­tic la o universitate partener, la se­lec­ție au întîietate profesorii tineri, ca­re nu au mai apelat la un astfel de pro­gram. „Ale­gerea beneficiarilor de mo­bilități de predare se face în baza unei solici­tări individuale, acordîndu-se pri­oritate solicitărilor cadrelor didactice sau persoanelor din administra­ție tinere, ce­lor care nu au mai beneficiat de astfel de mobilități. Selecția bene­fi­cia­ri­lor este făcută de către instituția de în­vă­țămînt superior de origine în lunile noiembrie – decembrie ale fiecărui an”, a de­cla­rat Mihaela Văcăriu Sirotta, de la Departamentul de Relații In­ter­naționale de la UMF.

Experiență pe bani de-acasă

Cei mai mulți profesori care au aplicat pentru astfel de mobilități vin de la UAIC și Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, unde, în anul universitar 2010-2011, au plecat 68, res­pec­tiv 65 de cadre didactice. Dacă cei de la UAIC au preferat universi­tăți din Italia, Franța, Spa­nia sau Tur­cia, cei de la UTI s-au dis­tri­buit în mod egal, la toate institu­ți­i­le de în­vă­ță­mînt superior din ță­rile par­te­ne­re: Ma­rea Britanie, Ger­mania, Spa­nia, Por­tugalia, Italia, Gre­cia, Da­ne­marca, Polo­nia, Cehia, Ungaria și Bulgaria. În cazul UMF, anul trecut au fost selectate șase persoane pentru a ple­ca să predea la universitățile din țările partenere, iar pînă în prezent, anul aces­ta, sînt înscrie 12 persoane pe lis­te. Iar conducerea USAMV va cere o suplimentare a locurilor, deoarece „a­nul aces­ta vom depăși numărul de mo­bi­li­tăți. Deja avem 24 de cereri și am de­pus la instituția coordonatoare o ce­re­re și sper ca pînă în iunie să ne fie apro­bată”, a declarat Veronica Ape­trei, programator la Centrul de Con­siliere și Orientare în Carieră de la USAMV.

Cea mai mare dificultate pe care o întîmpină însă cadrele didactice este cea a finanțării. Deși aceasta nu a fost menită să acopere întregul cost al programului, este adesea atît de redusă în­cît profesorii nu își pot asigura nici măcar transportul pînă la universi­t­ă­ți­le în care trebuie să își desfășoare ac­ti­vitatea didactică. „Mobilitatea se îm­parte pe numărul de cadre didactice ca­re pleacă și nu este niciodată suficien­tă. La noi la universitate este în medie de 500-600 de euro, indiferent dacă plea­că o săptămînă sau cinci. Spre exemplu, avem la o facultate aprobat un buget de 9486 de euro și 17 cadre didactice care pleacă, asta înseamnă 558 de eu­ro pentru fiecare profesor. Dacă ar fi doar banii nu s-ar mai angaja nimeni, dar e vorba de schimbul de experiență și de faptul că programul acesta le în­les­nește legături cu ajutorul cărora să se lanseze. Mereu își suplimentează pro­fesorii din veniturile personale de­pla­sa­rea”, a declarat Sabina Săruleanu, șef Birou pentru Relații In­ter­na­țio­na­le și Imagine Universitară al UTI.

Deși Ioana Țonea, de la UAIC, susține că grantul pe care îl primesc profesorii ar trebui să le asigure „subzistența și transportul, după cum precizează carta de înființare a Eras­mus”, adesea acestora banii nu le ajung nici măcar ca să își asigure un bilet de avi­on, ținînd cont de faptul că finanțarea poate ajunge și la 300 de euro. În schimb, soluția pe care o au profeso­rii este de a cumula această de­pla­sa­re cu una făcută în interes de cercetare. „Principiul de finanțare al programului Erasmus este de contribuție la aco­perirea cheltuielilor și nu de acoperire integrală a acestora. Inițial era vorba să fie acoperite în jur de 40% din costurile unei astfel de vizite. Însă, din fe­ricire, cei mai mulți care beneficia­ză de astfel de vizite Erasmus cu­plea­ză activitățile didactice cu activități de la contracte de cercetare, care aduc și o altă sursă de finanțare prin suplimen­ta­rea numărului de zile petrecute aco­lo. Cu o astfel de acoperire a cheltuie­li­lor pe perioada activităților didactice ră­mî­ne o singură cheltuială de transport și cazare, iar lucrurile se mai echilibrea­ză”, a susținut prof. univ. dr. Henri Luchian.

Însă profesorii care aleg să ape­le­ze la o astfel de mobilitate sînt conștienți de faptul că suma de bani primită nu le va fi suficientă. Doresc totuși să mear­gă în continuare, existînd și cazuri de deplasări în programul Erasmus fără nici o finanțare decît cea individuală, pentru a căpăta experiența necesară ca­re le-ar fi suficientă pentru a-și putea com­plet portofoliul didactic. Spre e­xemplu, prof. univ. dr. Doru Albu, pro­rec­tor responsabil cu activitatea di­dac­tică la UAGE, susține că a făcut cele trei vizite în Italia, la Bologna, Bari și As­cona, pentru autoperfecționare. „Am fost să mă compar cu ceilalalți instrumentiști din lume, pentru că eu pre­dau clarinetul. În primul rînd m-am dus a­co­lo să fac rost de ultimele noutăți de partituri din domeniu. Și am rezolvat acest lucru, am tras la xerox tot ce se putea în bibliotecă. Este foarte important să te raportezi și la alții, nu poți sta în colțul tău să zici că «eu sînt cel mai bun». Practic am făcut un schimb de opinii cu profesorii de acolo. Nor­mal, mobililtatea spune că trebuie să faci cinci ore de predare dar se întindeau la 15, chiar 20, pentru că studen­ții erau foarte curioși, puneau în­tre­bări și dezbăteam”, a precizat acesta. În ce­ea ce privește finanțarea, profesorul menționează că a fost nevoit să pună și bani de la el, dar experiența a meritat. „Noi românii ne obișnuim și cu mult și cu puțin. În final am ales o cursă low cost, o cazare normală, nu ceva deosebit, și cu mîncarea m-am descurcat. Am mai pus de la mine pen­tru că este și interesul meu. Nu te poți dezvolta dacă nu vezi alte școli, alte tradiții, alte experiențe”, a conchis a­ces­ta.

Un student, două diplome

Acest tip de mobilități nu este nu­mai în beneficiul profesorilor. Și studenții pot profita de pe urma schimburilor de experiență dintre profesori, în cazul în care două universități sau mai multe realizează o colaborare de nivel superior pentru a putea susține pro­iectele de tip diplome duble. „Avem deja în universitate cîteva diplome du­ble care au început să funcționeze cu universități din Franța și din Olan­da. La acestea, studenții noștri ur­mea­ză o jumătate din durata masteratului la uni­versitatea noastră și cealaltă ju­mă­ta­te la universitatea parteneră. Același lu­cru complementar îl fac studenții din Fran­ța sau Olanda. La sfîrșit, institu­ția de învățămînt superior la care sînt în­ma­triculați le eliberează diploma și pot solicita susținerea dizertației și la universitatea cealaltă pentru a obține re­cunoașterea și acolo”, a declarat prof. univ. dr. Henri Luchian.

Indiferent însă de succesul unor ast­fel de parteneriate, cadrele didactice care au apelat la programul de mo­bi­li­tăți Erasmus au putut să realizeze un schimb de experiență direct cu profesorii de la universitățile partenere, iar studenții nu au decît de cîștigat din acesta. Iar cadrele didactice, cîtă vre­me nu au făcut schimb și de fluturași de salarii, se pot întoarce și ei acasă mulțumiți.

Iulia CIUHU

Cătălin HOPULELE