În fiecare sesiune, studenții reinventează copiatul

Odată cu apariția telefoanelor inteligente, s-a dezvoltat și iscusința studenților de a trișa în sesiune. De la copiuțe ascunse în pixuri sau pe sticlele de suc, la stilouri cu cerneală invizibilă sau formule scrijelite pe bănci, inventivitatea tinerilor întrece ceea ce știu profesorii despre copiat. Unii dascăli mai trec cu vederea, alții nu reușesc să îi prindă, însă cu toții încearcă să mai taie din avîntul trișorilor cum se pricep ei mai bine. De două ori pe an, copiuțele își întîlnesc combatanții.

De la an la an, sesiunile par din ce în ce mai lungi. Pentru unii, ore­le de somn cu porția se datorează învățării pentru examene, însă pen­tru alții, minutele dintre apus și ră­să­rit sînt rezervate pentru pre­gă­ti­rea materialelor ajutătoare. Se gă­sesc șiretlicuri pentru orice test, to­tul depinde de noroc, de puțină pri­cepere și de cît de des mai închide profesorul ochii.

Copiuțe 1.0

Chiar dacă tehnologia evo­luea­ză pe zi ce trece, tot metodele tra­di­țio­nale de copiat rămîn cele folosite de studenți. Fițuicile și servitele sînt la mare căutare, poate și pentru că sînt cele mai la îndemînă. „Eu am co­pi­at doar o singură dată. Mi-am făcut servite, dar am folosit un pix cu cerneală invizibilă, avea și un led sub lumina căruia se vedea scrisul. La examen am scos foile și am scris ca și cum aș fi avut cărțile pe bancă, dar nu am mai repetat experiența de atunci. Semestrul ăsta am însă exa­me­ne destul de grele și mă cam ba­te gîndul să-mi mai cumpăr niște pi­xuri din alea”, a explicat Diana, stu­dentă în anul al II-lea la Facul­ta­tea de Drept de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași.

O parte dintre studenți merg la sigur cu metoda „servitelor” pen­tru că sînt profesori care, înainte de examen, le dau cursanților o listă cu subiecte pe care le au de pregă­tit. Chiar și așa, o lucrare fără gre­șeli ar bate la ochi. „Cel mai la mo­dă sînt servitele. La unele cursuri se știe deja ce se va da la examen și ne pregătim cîte un subiect pe o foaie. Lăsăm loc pentru întrebare și scri­em așa, mai de la jumătatea pagi­nii. Mai mimăm cîte o ștersătură, mai schimbăm puțin o definiție, ca să nu-și dea seama că am copiat. E și aici o artă”, a explicat Marian, student în anul al III-lea, care urmează cursurile Facultății de Agricultură, de la Universitatea de Științe Agri­c­ole și Medicină Veterinară „Ion Io­nescu de la Brad” (USAMV) din Iași.

Profesorii știu că metodele de copiat s-au schimbat odată cu tehnologia. Însă și practicile clasice au cunoscut îmbunătățiri.

Fiind siguri că au variantele co­recte de răspuns, mulți nu mai re­c­itesc întrebările înainte să copieze răspunsul. Asist. univ. dr. Cristina Gabriela Radu-Rusu, de la Facul­ta­tea de Zootehnie a USAMV, a întîl­nit de multe ori situații în care ceea ce au scris studenții nu coincidea cu ceea ce trebuia să scrie. „Studenții iau întrebările de la anii anteriori și învață răspunsurile mecanic și nu întotdeauna sînt atenți la întrebare. Dacă ai modificat puțin cerința, ei vin cu același răspuns, care este gre­șit. Pentru ei sună asemănător și dau răspunsul învățat mecanic”, a menționat cadrul didactic.

Majoritatea profesorilor știu că metodele de copiat s-au schimbat odată cu tehnologia. Însă și prac­ti­ci­le clasice au cunoscut îmbună­tă­țiri. Mai nou, tinerii ascund fițuici în pixuri special făcute pentru asta. „Au un resort cu arc și o foaie ru­la­tă în interiorul pixului. Cu trei din alea poți scrie toată materia de la un examen, iar profesorii nu prea își dau seama. O altă metodă este să scanezi o etichetă de la cola sau chiar de la apă și să înlocuiești scri­sul de pe ea cu materia pe care o ai la examen, doar că e mai mult de muncă la asta”, a dezvăluit Robert, student la Facultatea de Agricultu­ră de la USAMV.

Sînt și metode care țin de îm­bră­cămintea studentului. La fete, o metodă des folosită este lipirea fi­țui­cilor de partea interioară a fus­te­lor. Cu cît sînt mai aproape de ge­nunchi, cu atît copiuțele se citesc mai bine. O studentă de la Facul­ta­tea de Zootehnie explică faptul că, atunci cînd te folosești de îmbrăcă­min­te ca să copiezi, „cel mai ușor este pentru fete, mai ales dacă la cur­sul respectiv este un profesor. Cred că mi s-a întîmplat să mă observe un profesor mai tînăr, dar nu a pu­tut face nimic. Trebuia să mă con­tro­leze și nu și-a mai pus mintea”, a precizat studenta în anul al III-lea.

Copiuțe 2.0

Cînd vorbim de tehnologie, ti­ne­rii admit că telefonul este de ne­lip­sit. Handsfree, bluetooth sau In­ter­net sînt cîțiva termeni cu care îl asociază. Însă și metoda aceasta es­te cu două tăișuri. În perioada sesiu­nilor, mulți studenți ajung la spital cu răni provocate de dispozitivele pe care le folosesc pentru a copia, în special căștile. „La profesorii la care știm că nu se bruiază semna­lul, și nu prea sînt, folosim hands­free-ul, doar că e periculos. Anul tre­cut era să nu mai pot să mi-l scot, iar un coleg era să fie prins. I se în­căl­zise firul, care e foarte subțire și vine pe lîngă corp, și i se lipise de piept. A început să-l frigă și nu știa cum să-l desprindă mai repede de pe el”, a mărturisit Ionuț, de la Fa­cul­tatea de Hidrotehnică de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” (TUIAȘI) din Iași.

Și Marian, student la USAMV, recunoaște că folosește handsfree-ul, însă trebuie să găsească mereu pe ci­neva care să îi dicteze răspun­su­ri­le. De asemenea, acesta explică și că nu poate folosi căștile respective decît pentru o singură sesiune, pentru că se strică foarte repede. De multe ori, în preajma exame­ne­lor, în campusurile studențești apar anunțuri despre vînzarea unor astfel de dispozitive. Majoritatea costă între 40 și 400 de lei, iar unele au și o garanție de doi ani.

În pas cu moda

În ciuda noilor metode de copiat care apar, profesorii încearcă să ți­nă pasul cu tehnologia. Spre exemplu, la Facultatea de Drept de la UAIC sau la Facultatea de Hidro­teh­nică de la TUIAȘI, unii dascăli au propriul dispozitiv de bruiere a semnalului GSM. Studenții au ob­servat că, la majoritatea exame­ne­lor, nu au semnal la telefon și deja știu la care teste nu își mai pot fo­lo­si aparatele mobile.

Pe de altă parte, sînt și profesori care folosesc metode clasice pentru a descuraja copiatul. Lect. univ. dr. Adina Karner-Huțuleac, de la Fa­cul­tatea de Psihologie și Științe ale educației a UAIC, este mereu înso­ți­tă de un asistent la examene. „Cel mai important este că sîntem în­tot­dea­una două persoane prezente la examen. În al doilea rînd, men­ți­nem spațiul regulamen­tar dintre stu­denți, adică un loc li­ber în stînga și în dreapta. Mai mult nu se poate. Eu cred că reușim să ob­servăm ce se întîmplă, dar asta nu înseamnă că nu ne mai scapă cîte ceva”, a precizat aceasta. Alte metode luate în considerare sînt întocmirea unor subiecte noi de la an la an și propunerea mai multor va­riante de întrebări, ori avertiza­rea tinerilor să își închidă telefoa­ne­le și să le așeze pe bancă.

Ceea ce îi deranjează mai mult pe profesori nu sînt încercările stu­denților de a trișa, ci felul în care reacționează cînd sînt prinși. „M-a surprins atitudinea unora. Au fost situații în care am prins persoane cu servite sau chiar copiind de pe fițuici și care negau vehement că ar fi fost fițuici sau servite. De două ori, cred, mi s-a întîmplat ca un stu­dent prins copiind să se uite în ochii mei și să spună că nu este adevărat, că el nu a copiat, chiar dacă, în cazul servitelor, existau diferențe clare între cerneala folosită ori de scris”, a mărturisit lect. univ. dr. Adina Karner-Huțuleac.

Cătălina DOBROVICEANU

Andrei MIHAI