Studenții își mută practica obligatorie în cortul voluntariatului

Studenții Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) sînt obligați de programă să urmeze timp de două sau trei săptămîni practică de specialitate. Aceasta se desfășoară într-o instituție colaboratoare cu facultatea de profil, iar la final studentul primește o fișă de evaluare în care se precizează activitățile efectuate și dacă a promovat sau nu acest nivel. Însă, de multe ori, facultățile au probleme în găsirea locurilor unde studenții să pună în practică ce au învățat în amfiteatre. Dacă la specializarea Kinetoterapie și Motricitate Specială de la UAIC, conducerea Facultății de Educație Fizică și Sport nu reușește uneori să satisfacă toate cererile de practică din partea studenților, în cazul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, instituțiile partenere impun adesea o serie de taxe, sume pe care conducerea facultății nu își permite să le plătească pentru toți cei 200 de studenți înscriși la o specializare. Astfel, cei care vor să facă practică, în afara programei de la facultate, sînt pescuiți de ONG-uri unde fac voluntariat.

Studenții de la Facultatea de Edu­cație Fizică și Sport (FEFS), spe­cializarea Kinetoterapie și Motrici­tate Specială, nu trebuie să își facă griji în privința locurilor de prac­ti­că. Facultatea are contract de co­laborare cu Școala Specială „Cons­tantin Păunescu”, „Grupul Școlar „Ion Holban”, Căminul de Bă­trîni „Sf. Împ. Constantin şi Elena”, Grupului Şcolar „Vasile Pavelcu”, Centrul Diecezan Caritas, toate din Iași, dar și cu Centrul Medical Barticești din Neamț. În schimb, cea mai mare parte a stagiilor se des­fășoară la Spitalul Clinic de Re­cu­perare deoarece acolo sînt aco­pe­rite mai toate domeniile, de la ortopedie, la neurologie și reumatologie. Coordonatorii de practică sînt profesori asociați și terapeuți care lucrează cu studenții sub coor­donarea și supervizarea celor de la facultate.

Studenții de la Kinetoterapie se bat pe locurile de practică

„Studenții merg pe programa școlară. Dacă sînt 14 lucrări practice, vor merge 14 săptămîni la rînd pe programa de studiu în grupe de practică a cîte 15 studenți. Nu se merge pe practică individuală pen­tru că nu am putea acoperi o astfel de situație ar însemna resurse uma­ne enorme. Plus că trebuie să aibă o informație unitară, ce aude unul despre un caz trebuie să audă și ceilalți, deoarece bolnavii vin și pleacă, iar cazuistica este unică”, a declarat lect. univ. dr. Marius Ne­cu­lăeș, cadru didactic al FEFS. Pen­tru zona de master, studenții merg cîte două săptămîni la Centrul Me­di­cal Barticești unde li se oferă ca­zare și pot să facă practică cîte opt ore pe zi. În ciclul de licență practica se face în fiecare an, pe specificul ma­teriei predate pe parcursul anului respectiv.

Soluția? Voluntariatul

O parte dintre cei care efec­tu­ea­ză practica de specialitate la ki­netoterapie se afiliază și unor ONG-uri pentru cîteva luni. „75% dintre studenți fac practică de voluntariat. Asta îi ajută să aibă mai multă siguranță atunci cînd lucrează cu oamenii după ce ies de pe băncile facultății. De multe ori nu putem acoperi cererile de voluntariat cu studenții pe care îi avem noi. Sînt care merg în două trei locuri de practică, dar există și cei care nu fac voluntariat deloc”, a declarat lect. univ. dr. Marius Neculăeș.

Lucrul în cadrul unor ONG-uri nu este valabil doar pentru specializarea Kinetoterapie și Motrici­ta­te Specială, ci și pentru tinerii de la Facultatea de Psihologie și Știin­țe ale Educației (FPSE). Profesorii încurajează alăturarea studenților la astfel de organizații deoarece au ocazia să completeze practica din programa școlară. „Tinerii aplică pentru voluntariat și internship-uri timp de cîteva luni ca să aibă acces la informații, iar instituțiile bene­fi­ciază de servicii de care chiar au nevoie. Eu încurajez asta pentru că de acolo se învață ceva. La facultate nu ajung întotdeuna să facă practică unde visează. Noi lucrăm cu oamenii, or accesul la ei presu­pu­ne niște reguli cu privire la eti­că, la confidențialiate” , a de­clarat prof. univ. dr. Alois Gherguț, pro­de­can responsabil cu studiile de mas­ter şi activitatea ştiinţifică de la FPSE.

Pe parcursul ciclului de licen­ță, studenții fac practică timp de trei săptămîni. În timpul stagiilor, aceștia nu sînt implicați în activi­tăți decît în puține situații. Ei se informează, observă și pun între­bări întrucît nu au încă bagajul su­ficient de cunoștințe pentru a lu­cra cu cazurile de boli sau tul­bu­rări. Practica nu este comasată, ci se organizează într-o anumită zi din săptămînă, iar o grupă este alcă­tu­ită din șapte persoane. „Nu toți au fost la fel de norocoși ca mine să fie repartizați la Spitalul de Psi­hia­trie. Personal, cred că ar trebui mai multe ore de practică în afara ONG-urilor. Acestea sînt utile, dar nu se compară cu modul în care faci practică în instituțiile unde te trimite facultatea, acolo se ocupă de tine mai mult”, a declarat Ana-Maria Enache, care a absolvit psihologia la Universitatea „Alexan­dru Ioan Cuza”.

Firmele nu susțin practica studenților

Practica se face în funcție de specializări, astfel FPSE are printre colaboratori Spitalul de Psihiatrie „Socola”, Centrul CIPO, Peniten­cia­rul din Iași, dar împarte și spa­țiul cu cei de la Kinetoterapie la Școala Specială „Constantin Păunes­cu”, Grupul Școlar „Ion Holban” și Grupului Şcolar „Vasile Pavel­cu”. „Sînt și probleme. Unele instituții percep taxă, bugetul facultății nu permite întotdeauna să plătești oa­menii sau să plătești accesul în anu­mite instituții. Acolo deja e o mare problemă, nu sînt bani, nu avem intrare. Mai există o variantă, nu­mă­rul de ore pe care studentul îl face într-un loc anume este dublat de un număr de ore pe care acesta îl face în folosul instituției sau fir­mei respective”, a declarat prof. univ. dr. Alois Gherguț.

„Nu toți au fost la fel de norocoși ca mine să fie repartizați la Spitalul de Psi­hia­trie. Personal, cred că ar trebui mai multe ore de practică în afara ONG-urilor. Acestea sînt utile, dar nu se compară cu modul în care faci practică în instituțiile unde te trimite facultatea, acolo se ocupă de tine mai mult”, a declarat Ana-Maria Enache, care a absolvit psihologia la Universitatea „Alexan­dru Ioan Cuza”.

Faptul că instituțiile și compa­niile nu arată o disponibilitatea prea ma­re pentru stagiile stu­den­ți­lor se regă­seș­te și pe lista pro­ble­me­lor celor de la FEAA. Prof. univ. dr. Adrian Munteanu, cadru di­dactic al FEAA, menționează des­pre com­panii că nu susțin suficient facul­tă­țile pentru a crea lo­curi de prac­tică. Acesta a adăugat că specia­li­zarea Informatică Eco­no­mi­că este o excepție, are căutare pe piață, iar studenții fac practică la majoritatea centrelor IT din Iași precum Centric IT și Endava. „Eu aș propune să se facă doi ani școală, un an internship și ultimul an școală, nu știu dacă se mulează pe fiecare tip de facultate, dar pentru noi ar fi ideal. Însă asta presupune și eco­no­mia locală dez­voltată. Momen­tan, nu ai posibilitatea să adaptezi curricula în func­ție de feedback-ul pieții. Personal, aș vrea o implicare mai mare a companiilor”, a de­clarat prof. univ. dr. Adrian Mun­teanu.

În anul I, studenții de la FEAA care fac parte din Departamentul Contabilitate, Informatică Econo­mi­că și Statistică, aleg dintre materiile de bază pentru a face un pro­iect, urmînd ca din anul al II-lea să facă practica timp de două săp­tă­mîni într-una dintre instituțiile pe profilul specializării. La master, dacă se întîmplă ca studenții să nu poată efectua stagiul într-o companie, fac un proiect pe care îl discută împreună cu coordonatorul. „În anul I mi-am ales informatica și am avut de făcut un site, mi s-a părut cel mai util lucru. Anul acesta vom face și practică la o bancă în care eu va trebui să îmi dau seama cum funcționează sistemul bancar. Practica se face indi­vidual. Un profesor a vorbit cu cei de la Alpha Bank și au zis că pri­mesc în practică în limita locurilor disponibile, dar nu știm exact cîte”, a declarat Cristina Leonte, stu­den­tă în anul al doilea la specializarea Finanțe și Bănci.

Fiindcă practica de specialitate este obligatorie, iar convențiile de colaborare pentru locurile de des­fă­șurare al stagiilor nu sînt mereu încheiate în folosul studenților, aces­tora nu le rămîne altceva de făcut decît să se agațe de ONG-uri pentru a înmulți orele de practică. n