Tinerii fug de catedrele universitare la care îmbătrînesc profesorii

Universitățile ieșene păstrează în spatele zidurilor groase amintirea unor mari cercetători, ingineri, filologi, oameni de cultură care au îndrumat ani la rînd mințile rătăcite către băncile sălilor de curs. Îmbrăcînd haina modestiei, aceștia au înnobilat cariera de profesor și au încercat să o țină în viață, lăsînd-o moștenire celor care au avut curajul să le pășească pe urme. Însă interesul și numărul profesorilor dispuși să intre în sistem devine din ce în ce mai mic, odată cu trecerea anilor, la toate universitățile din Iași, iar diferența dintre generațiile din fața și din spatele catedrei se adîncește. Fie că și-au găsit altă vocație, fie că salariul unui asistent universitar nu este prea atrăgător, numărul cadrelor didactice cu vîrsta sub 35 de ani din universități scade de la an la an, iar moștenirea primită se subțiază pe an ce trece.

În ultimii ani, statisticile arată o descreștere a numărului cadrelor di­­dactice cu vîrsta sub 35 de ani din universitățile ieșene, iar problema este una care se resimte și la nivel na­­­țional. Astăzi, numărul acestora re­­­prezintă mai puțin de un sfert din ci­fra totală a cadrelor didactice ale ­in­stituțiilor de învățămînt superior. Astfel, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), din 754 de posturi didactice doar 88 sînt ocupate de tineri cu vîrsta mai mi­că sau egală cu 35 de ani. O prezență mai mare a cadrelor didactice ti­nere o regăsim la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (TUIAȘI), unde, dintre cei 750 de profesori universitari, 116 intră la gru­pa de vîrstă menționată. Si­tu­a­ți­a este asemănătoare și la Uni­ver­si­ta­tea de Medicină „Grigore T. Popa” din Iași (UMF), avînd un număr de 145 de profesori tineri din cifra totală de 837.

Cei mai mulți tineri predau la U­ni­versitatea de Arte „George E­ne­s­cu” din Iași (UAGE), unde există peste o sută de profesori sub 35 de ani, conform reprezentanților i­nst­i­tuției de învățămînt superior, din to­talul de 180. Cei mai puțini, raportat însă și la numărul total de cadre di­dactice, se înregistrează la U­ni­ver­si­tatea de Științe Agricole și Me­di­ci­nă Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” (USAMV), unde sînt 30 profesori tineri din 170. „Numărul de cadre didactice ti­nere a fluctuat în ultimii ani, pu­tîn­du-se observa un trend descendent, trend care se regăsește inclusiv la numărul total de posturi didactice – lucru explicabil prin modificarea nor­mării, dar și situația finanțării în­vățămîntului și a bugetului u­ni­ver­sității”, a precizat un reprezentant al UAIC.

Nimeni nu mai vrea la catedră

În ceea ce privește interesul ti­ne­rilor pentru această profesie, pu­țini dintre ei se mai orientează către ca­riera de profesor care presupune un parcurs îndelungat pînă la atinge­rea unor performanțe academice, dar și financiare. De exemplu, la Fa­cul­ta­tea de Mecanică a UTI, peste 80% dintre studenți se îndreaptă către o carieră de inginer, veniturile o­bți­nu­te fiind mult mai mari decît ale unui asistent universitar. „Ca profesor, cel puțin la început, salariul nu acoperă toate nevoile unui tînăr. Cînd studenții noștri absolvă Fa­cul­tatea de Mecanică, firmele deja au un interes deosebit pentru a-i an­gaja, iar salariile sînt altele acolo”, a declarat prof. univ. dr. Cezar O­pri­șan, decanul Facultății de Me­ca­ni­că de la UTI.

Astfel, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), din 754 de posturi didactice doar 88 sînt ocupate de tineri cu vîrsta mai mi­că sau egală cu 35 de ani. O prezență mai mare a cadrelor didactice ti­nere o regăsim la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (TUIAȘI), unde, dintre cei 750 de profesori universitari, 116 intră la gru­pa de vîrstă menționată. Si­tu­a­ți­a este asemănătoare și la Uni­ver­si­ta­tea de Medicină „Grigore T. Popa” din Iași (UMF), avînd un număr de 145 de profesori tineri din cifra totală de 837.

Pentru cei care mai aspiră către cariera de profesor universitar, ges­­tionarea timpului este o calita­te im­portantă, mai ales în cazul în care activitatea profesională nu se re­zumă doar la cea de la catedră. Majoritatea cadrelor didactice re­u­șesc să se împartă între sălile de curs și munca de cercetare, de medic, inginer sau artist pe care o au în afara orelor de curs. „Nu este o cotă a entuziasmului foarte ridicată la tineri în ceea ce privește dorința lor de a deveni cadre didactice, pen­tru că la Medicină există această particularitate – au și activitate pro­fesională foarte importantă și in­ten­să și atunci cel care îmbrățișează cariera didactică trebuie să aibă o disponibilitate foarte mare, să își gestioneze foarte bine timpul, capacitatea fizică, și pregătirea pen­tru a face față și la partea di­dac­tică, profesională care îi este obligatorie să acceadă la funcțiile următoare”, a explicat prof. univ. dr. Doina A­zo­i­căi, prorector ce coordonează a­cti­vitatea de strategie instituţională la UMF.

În ciuda faptului că ul­timii ani au înregistrat o des­creș­tere în ceea ce privește numărul cadrelor didactice care au sub 35 de ani, prof. univ. dr. Doina Azoicăi înclină să creadă că acest număr va cunoaște o creștere în viitorul apropiat. „În ultimii ani, profesorii conferențiari au fost promovați la vîr­ste tinere – sigur, nu sub 35 de ani, pentru că nici nu se poate sub 35 de ani, ci la 40-45 de ani, și acest luc­ru este de remarcat – faptul că ti­nerii sînt încurajați să acceadă la pos­turi didactice mai mari”, a de­cla­rat prof. univ. dr. Doina Azoicăi.

Un exemplu în acest sens se re­mar­că la Universitatea de Arte, un­de s-a constatat în ultimii ani o ten­dință a absolvenților de a îm­bră­ți­șa cariera de profesor. „O mare parte din absolvenții cursurilor de arte sînt interesați de cariera didactică, astfel încît nu există post didactic de nivel începător sau mediu care să nu înregistreze candidați”, a spus conf. univ. dr. Florin Grigoraș, prorector responsabil cu relaţii in­ter­na­ţio­na­le, imaginea universităţii şi probleme studenţeşti la UAGE.

Eficiența comunicării

Cînd vine vorba de per­for­manțele în relația cu studenții, aceștia din urmă pun accentul pe eficiența comunicării profesorului, pe capacitatea acestuia de a transmite cît mai clar informațiile. Deși părerile tinerilor sînt împărțite, mai multe voci spun că se înțeleg mai bine cu profesorii care sînt mai a­propiați de vîrstă cu ei. „Din pun­­ctul meu de vedere, unii profesori în vîrstă nu reușesc să comunice cu studenții la un nivel optim actului didactic, în sensul că, din dorința de a fi respectați, încearcă să le insufle acestora frica, în loc să încerce să construiască împreună cu ei o relație bazată pe întrebări de orice fel și comunicare prin orice mijloace – de la telefon și sms-uri, pînă la pa­gi­na de Facebook”, a menționat A­le­xan­dra Ciubotariu, studentă în a­nul al III-lea la Facultatea de Medicină Generală din UMF Iași. Un alt mo­tiv pentru care studenții tind să aprecieze cadrele didactice mai tinere este deschiderea pe care o au acestea. „La noi, la UMF, este o mare pro­blemă – foarte puțini dintre pro­fesorii în vîrstă acceptă să le pui în­trebări și să cauți și alte surse de informare în afară de cărțile scrise de dumnealor. Orice întrebare a­dre­sa­tă de student la vreun curs este pri­vită de ei mai mult ca o sfidare de­cît ca o dorință de cunoaștere”, a adă­u­gat Alexandra Ciubotaru.

Alții consideră că experiența a­cu­mulată prin practică și prin ani de pregătire este un atu puternic care vi­ne în sprijinul unei exprimări e­fi­ciente și că vîrstă mai apropiată de cea a studenților nu este un criteriu obligatoriu pentru a putea comunica mai ușor. „Consider că tinerii ar tre­bui să lucreze întîi în producție, apoi să intre în sistemul de în­vă­ță­mînt. Am avut ore pînă acum atît cu profesori tineri, cît și cu cei mai în vîr­stă, iar modul de a transmite in­for­mația este foarte bine pus la punct în cazul celor din urmă”, a pre­cizat Diana Creangă, studentă în anul al III-lea la Facultatea de A­gri­cultură, USAMV.

Nici profesorii care se în­ca­drea­ză în această categorie de vîrstă, de sub 35 de ani, nu văd în tinerețe u­nul dintre atuurile lor. Conf. univ. dr. Bogdan Crețu, cadru didactic la Facultatea de Litere și director al Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iași, crede că ar tre­bui să se mizeze pe maturitate, pe capacitatea de acumulare a unor a­bi­lități pe care un profesor le poate dobîndi numai în urma unei ex­pe­ri­ențe îndelungate. „Nu cred în cri­te­riul vîrstei! Tinerețea este o calitate nemeritată, care mai degrabă te ex­pune la tot felul de gafe decît să îți a­sigure succesul. Este etapa acu­mu­lă­rilor, nu a demonstrațiilor de forță. Cazurile rare ale performanței pre­coce trebuie luate ca excepții”, a spus acesta.

Importanța experienței profesionale o regăsim în toate uni­ver­si­tățile, mai ales în cazurile în care pro­fesorii care au atins vîrsta de pen­sionare continuă să predea, acest lucru realizîndu-se în regim de plată cu ora. „Sînt anumite do­me­nii, anumite discipline, unde este ne­voie și de aportul celor care au ie­șit la pensie, iar unii dintre ei sînt menținuți chiar ca titulari după împlinirea vîrstei de pensionare, le­gea permițînd lucrul acesta. Școala are nevoie, în esență, de valori. Și de tineri, dar și de persoane care au a­tins anumite praguri ale per­for­man­ței, iar universitatea nu se poate dis­pensa imediat de cei care au a­tins astfel de niveluri ridicate de com­pe­tență”, a explicat prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin, prorector al TUIAȘI.

„Nu cred în cri­te­riul vîrstei! Tinerețea este o calitate nemeritată, care mai degrabă te ex­pune la tot felul de gafe decît să îți a­sigure succesul. Este etapa acu­mu­lă­rilor, nu a demonstrațiilor de forță. Cazurile rare ale performanței pre­coce trebuie luate ca excepții”, a spus conf. univ. dr. Bogdan Crețu.

Conf. univ. dr. Octavian Ji­ghir­giu consideră, la rîndul său, că di­fe­rența mai mică de vîrstă între stu­denți și îndrumătorii acestora permite o apropiere profesională mai ma­re, manifestată prin curajul de ex­primare, de manifestare. Însă, ar­gumentează acesta, cele două cate­­gorii de vîrstă tind să se completeze, contribuind, fiecare, la formarea stu­­denților. „Nu cred că se poate face învățămînt de calitate cu o singură categorie de vîrstă, respectiv oa­meni tineri și foarte tineri sub 35 de ani. E nevoie și de a doua categorie, e nevoie de maeștri. Educația are nevoie de maeștri, nu poți lucra fără repere, fără modele”, a spus conf. univ. dr. Octavian Jighirgiu, regizor și șef de departament la UAGE.

***

Chiar dacă numărul cadrelor di­dactice sub 35 de ani din mediul universitar ieșean este scăzut, unii profesori nu trasează nicio linie între cele două categorii de vîrstă, fă­cînd totul, mai degrabă o ches­tiune care ține de etatea sufletului. „Atunci cînd voi simți că nu mai sînt un profesor viu, profund implicat în ceea ce face, atunci cînd voi simți că rutina va lua locul bucuriei de a mă afla în fața ti­nerilor, mă voi retrage în cerce­ta­re. Promit! Altfel spus: atunci cînd voi ști că îmbătrînesc, voi face un pas înapoi! Dar, atenție: bătrînețea la care mă refer nu are decît vagi legături cu vîrsta! Sînt oameni bătrîni la 30 de ani și tineri la peste 80… Sînt studenți mai bătrîni decît profesorii lor. Vocația, atunci cînd o ai, te ține tînăr! Cînd nu o des­co­peri, celula nervoasă se tocește mult mai repede”, a conchis conf. univ. dr. Bogdan Crețu.

de Ancuța CIOCOIU
de Aryna CREANGĂ