În sticla lui Putin, votca se agită

Și taman cînd ne loveam cu al nos­tru cap de toți pereții, dez­nă­dăj­dui­ți și supărați pe figurile publice din România și conversațiile lor pline de semnificații profunde, am auzit o veste care ne-a provocat un zîm­bet puțin mai răutăcios.

Se pare că nu sîntem singurul popor ne­mul­țu­mit de prestațiile președintelui și ale prim-ministrului. Din partea es­tică, din poalele Rusiei mari, adie un vînt de proteste, iar, în timp ce la București și nu doar, acestea au in­trat deja în ordinea firească a lu­cru­ri­lor, în Moscova protestatarii sînt priviți cîș, cu reticență și severitate. „În Rusia, suportul pentru grupurile de opoziție este minim, iar ac­ti­vi­tă­ți­le lor sînt contracarate adesea în o­ra­șe­le mari, în mod deosebit în Mos­co­va. Acolo, autoritățile au interzis ma­nifestațiile de acest gen și le-au per­mis polițiștilor să intervină de fie­ca­re dată cînd protestatarii se adună în locurile publice”, informează BBC pe 23 octombrie.

Prin urmare, cei 500 de manifestanți au avut o zi norocoasă astăzi. Ei au reușit să își facă auzite cerințele, și anume, de­mi­sia premierului Vla­di­mir Putin și di­zol­varea Par­la­men­­tu­lui.

Reuniunea de sîmbătă, 23 oc­tom­­brie, a continuat-o, de fapt, pe cea de vineri, în care 200 de oameni au scandat lozinci împotriva guver­nan­­ților Rusiei. „Manifestanții arborau pancarte pe care se putea citi «Putin trebuie să plece», «Func­țio­na­ri, nu mai furați!» sau «Dați-ne ale­geri anticipate libe­re»” (Me­dia­fax, 23 octombrie). De pe site-ul agen­­ției de știri RIA Novosti, aflăm că organizatorii mitingului le-au tri­mis o scrisoare guvernanților prin care cereau permisiunea unui protest la care să participe 1500 de oameni, în loc de 200. „Autoritățile au numit scri­soarea o «provocație»” (RIA Novosti, 23 octombrie). De altfel, aceasta nu este prima reacție de acest fel. Premierul Vladimir Putin a mai declarat, în decursului manda­tu­lui său, că mitingurile ilegale re­pre­zintă un atentat la siguranța na­țio­nală și ar fi trebuit interzise. „Ini­ția­torii însă primesc autorizație foar­te rar, ceea ce condiționează aceste în­truniri ilegale”. (Kommer­sant, 30 au­gust 2010).

Acesta pare a fi un semn, ade­vă­rat, unul destul de slăbuț, de re­dre­sa­re a situației din Rusia în ceea ce privește libertatea de expresie. În con­­textul ultimelor conversații telefonice din România, această știre ne fa­ce să ne punem o întrebare legată de hibele societății noastre. Li­ber­ta­te, te mai iubim?

Lina VDOVÎI