Barbie și Ken și-au găsit gemenii

Barbara Millicent Roberts l-a cunoscut pe Ken Carson prin 1961. De atunci și pînă astăzi nu s-au certat decît de două ori. Conduc un Corvette roz, știu să piloteze și au avut ca animale de companie zebre, lei și urși panda. Nu este vorba despre vreo poveste de dragoste care aniversează nunta de aur, ci despre regele și regina tuturor păpușilor din lume: Barbie și Ken. Dar nimic nu durează la nesfîrșit, iar odată și-odată, copiii se satură de jucării. Și atunci ce e de făcut? Simplu, să se transforme ei înșiși în clonele vii ale păpușilor.

Imaginați-vă o păpușă Barbie în mărime naturală. Dimensiunile ei n-ar fi nici pe departe cele ale mo­delelor de pe podium și totuși ar fi considerată întruchiparea per­fec­țiunii. Atît de rîvnită îi e în­fă­ți­șa­rea, încît chirurgii plasticieni au în­ceput să scoată păpuși vii pe ban­­dă rulantă din sălile de o­pe­ra­ție.

Prin anul 2010, actrița Heidi Montag a apărut pe coperta revistei „People” complet schim­ba­tă și nu numai din cauza re­tu­șă­rilor în Photoshop, ci și a celor din bis­turiu. Mai exact, zece operații es­tetice într-o singură zi pentru ca fața ei să pară modelată după cea a lui Barbie, căci aici s-ar opri ase­mă­nările cu păpușa. Există, însă, și fe­te care nu se mulțumesc doar cu un chip de plastic, ci vor să devină o Barbie în mărime naturală, chiar da­că asta înseamnă să își de­for­meze corpul pentru a măsura a­proa­­pe 92 – 46 – 84, așa-zisa per­fec­țiune. Ucraineanca Valeria Lukya­no­va este una dintre acestea și, du­pă cum spune ea, nu a vizitat sala de operație decît pentru a ieși de a­co­lo cu două mărimi în plus la su­tien. Talia de nici 50 de centimetri, bu­zele pline și nasul subțire ar fi doar moștenire genetică.

Porecla „Barbie umană” a a­pă­rut odată cu postarea unor foto­gra­fii pe o rețea de socializare ru­seas­că, prin 2012. Înfățișarea sa nu i-a con­vins pe utlizatori, care l-au luat pe Toma necredinciosul de mînă și s-au grăbit să o acuze că doar cu ajutorul Photoshop-ului ar putea arăta așa. Ceea ce nu este prea de­parte de adevăr, însăși Valeria recunoscînd că, pe lîngă straturile groase de machiaj, se transformă în păpușă și cu un strop de editare fo­to. Ca să demonstreze că își merită porecla, Valeria a început să apară la emisiuni de pe posturile rusești și, în 2013, a fost și protagonista u­nui documentar, „Space Barbie”, de­venind printre cele mai cu­nos­cu­te clone vii ale păpușii.

Barbie, de pe altă planetă

Titlul materialului nu este în­tîm­­plător. Valeria este convinsă că pro­vine de pe o altă planetă și că poate trăi fără să mănînce sau să bea apă, motiv pentru a apărea din nou în presă. La sfîrșitul lunii fe­bruarie, a împărtășit lumii că a a­de­rat la „Breatharianism”, un cult care promovează supraviețuirea fă­ră hrană, doar cu aer și… lumină. Chi­purile, prin me­ditație, unul din hobby-urile sale, Valeria își poate părăsi cor­pul, de aceea crede că rostul ei este acela de a-i învăța pe oameni despre spi­ri­tua­litate. „Dacă o măi­cuță ar vorbi despre spi­ritualitate, nu ar asculta-o nimeni. Dar dacă o fată fru­moa­să și tînără ar face asta, ar atrage mai multă a­ten­ție. Așa că mă folosesc de înfă­ți­șarea mea pentru a-mi pro­mo­va ideile despre spiri­tua­­litate”, explică Vale­ria.

Valeria se transformă în Barbie cu ajutorul machiajului.

În același documentar, mai spune că nu a in­ten­țio­nat să arate ca o păpușă, ci că ad­mi­ră frumusețea și feminitatea. Lentilele albastre ca­re îi fac ochii uriași, părul blond și lung sau hainele roz sînt pu­re coin­ci­den­țe. Nici faptul că în copilărie co­lec­­țio­na păpuși Bar­bie nu e un semn. Și to­tuși, transformarea în­tr-o jucărie de plastic a avut loc abia în 2012, cînd Valeria avea 27 de ani. În a­do­les­cență a dat pă­pu­și­le pe alcool și petreceri, iar în 2007 a absolvit Academia de Stat în Cons­trucții și Arhitectură din Ode­ssa. Întrebată ce job are, Valeria se pro­clamă „fotomodel”. O zi obiș­nuită pentru ea înseamnă exerciții fizice și mul­te ore petrecute în fața calcu­lato­ru­lui.

Dacă printre internauți roiește surprinderea, părinții fetei par să nu aibă nimic împotriva înfățișării Valeriei. Ba chiar au apărut poze cu aceștia în care, cu puțin machiaj și Photoshop, o ajung pe fiica lor din urmă. Una dintre cele mai răs­pîndite imagini este cea în care Va­le­ria apare lîngă mama sa, care poar­tă lentile albastre ca cele ale fe­tei și are aceeași expresie a feței, ca de gheață.

„Divorțul” păpușilor

Deși „Barbie umană” este că­să­to­rită cu un om de afaceri u­cra­i­nean, există și versiunea reală a pe­rechii masculine a păpușii. Este vorba despre Justin Jedlica, un american de 34 de ani care, după pes­te 100 de operații estetice, a ajuns să arate precum Ken, pe­re­chea de plastic a lui Barbie. Prima vi­zită la chirurg a făcut-o pe cînd a­vea 18 ani, cînd a vrut să își re­mo­deleze nasul, pe care l-a modificat de cinci ori pînă acum. De atunci, a cheltuit aproape 160.000 de dolari pe alte zeci de intervenții. Alun­gi­rea ochilor să pară ca de pisică, face­lift-ul sau implanturile în po­meți, bărbie, umeri, bicepși și tricepși sînt cîteva din minunile bis­turiului care l-au adus mai a­proape de varianta în carne și oase a lui Ken. Deși majoritatea celor care și-au făcut operații estetice nu re­cunosc întotdeauna că au mers pe mîna chirurgului, Justin este a­tît de mulțumit de modificările pe care și le-a făcut, încît nu se sfiește să încerce orice fel intervenție. Ori­cît de nouă și riscantă ar fi. Pentru el, Ken și Barbie înseamnă perfec­țiu­nea masculină și feminină.

Justin s-a întîlnit cu Valeria în februarie anul trecut, însă nu a pă­rut foarte impresionat de înfă­ți­șa­rea ei. Nu pentru că nu ar semăna cu Barbie, ci pentru că nu s-a chi­nuit prea mult să o imite. O sin­gu­ră operație estetică și machiajul nu sînt îndeajuns pentru a fi pro­cla­mată o păpușă umană, de aceea Justin a numit-o „falsă”. „Ken u­man” s-a deghizat mai apoi în con­soarta lui de plastic și s-a pozat ast­fel, vrînd să arate că nu e chiar atît de dificil să te joci cu fardurile și len­tilele de contact. Se pare că în rea­litate povestea de dragoste din­tre Ken și Barbie nu e chiar ca în bas­me. Nu prea s-au înțeles care din ei arată mai de plastic.