Ciuma secolului al XXI-lea, pesta porcină africană

Pesta porcină africană a lovit o bună parte din România, 12 dintre județele țării fiind printre cele mai grav afectate, conform unui raport al Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA). Virusul a fost confirmat, pe data de 13 septembrie, în 207 localități, cu un număr total de 898 de focare, dintre care 13 în exploataţii comerciale industriale și 57 de cazuri la mistreți. Virusul a dus la eliminarea a peste 200.000 de porci afectați de boală, care este una extrem de greu de oprit, iar în scenariul cel mai grav ar putea duce la dispariția tuturor porcilor dacă nu se iau măsuri radicale de stopare a acesteia.

Pesta porcină africană, o boală a secolului al XX-lea

Pesta porcină africană (PPA) provine de la porcii sălbatici din continentul african, la sud de Sahara. Această boală a fost identificată la porcii domestici pentru prima dată de Montgomery, la începutul secolului al XX-lea, în Kenya, cînd virusul a suferit mutații în urma introducerii de către coloniști a porcilor domestici din Europa. În primele decade ale secolului trecut virusul a fost prezent doar pe continentul african, însă în 1957 boala a fost confirmată și în Portugalia, însă în cele din urmă a fost stopată. Doar cîțiva ani mai tîrziu, în 1960, boala a reapărut în Portugalia și s-a răspîndit foarte repede în toată Peninsulă Iberică și în alte cîteva alte țări europene precum Spania, Franța, Italia, Malta, Belgia și Olanda. În 1971 a fost afectată de acest virus și Cuba, fiind prima țară din America în care s-a manifestat PPA. Boala a fost eradicată cu foarte mare greutate, fiind sacrificați peste 400.000 de porci, însă mai tîrziu a reapărut, în 1978, în Brazilia, Republica Dominicană și Haiti. În toate cazurile boala a fost eradicată prin depopulare, fiind uciși foarte mulți porci domestici și mistreți.

URSS a fost și ea afectată de pesta porcină, virusul mutându-se pe continentul european, în 1977 fiind primul caz. Odessa și Republica Moldova au fost două dintre regiunile în care boala a fost confirmată, dar a fost rapid eradicată prin sacrificarea porcilor.

O nouă eră a bolii a început în 2007, PPA ajungînd în Georgia din cauza deșeurilor contaminate de la bordul unui vapor venit din Africa. Boala a fost provocată de către genotipul II al virusului pestei porcine africane care circulă în Mozambic, Madagascar și Zambia. Boala s-a răspîndit apoi în întreaga regiune, în Armenia și Azerbaidjan, dar și în Federația Rusă, unde s-a răspîndit în următorii ani ajungînd în Ucraina și Belarus. De asemenea, boala a înaintat pe continentul european, ajungînd în Lituania, Letonia și Estonia, dar și în Polonia în 2014, în Republica Moldova în 2016, iar în România la finalul anului 2017. Ungaria, Bulgaria și Belgia au fost ultimele țări afectate de către PPA, iar în luna august a acestui an a ajuns și în China, care este cel mai mare producător mondial de carne de porc.

Cum poate fi recunoscută pesta porcină

Unul dintre cele mai evidente simptome ale PPA este congestia pavilionului urechii la porci. Boala se caracterizează prin diateză hemoragică generalizată, adică prin sîngerare excesivă, la care se adaugă apariția unor leziuni de tip degenerativ și necrotic la diferite organe. Alături de acestea, după instalarea viusului PPA se pot observa pe animal leziuni cutanate, prezente în zona urechilor, a cozii, a membrelor, dar și pe abdomen. De asemenea, animalele suferă și de tulburări digestive, cum ar fi lipsa poftei de mîncare, vome, constipație sau diaree. Din cauza afectării organelor, animalele suferă și de tulburări respiratori, tulburări nervoase, apariția conjunctivitei sau secreții nazale. Mortalitatea în cazul PPA este de aproape 100%, iar din acest motiv boala provoacă pierderi economice masive prin depopulările fermelor de porci din zonele afectate, aceasta fiind singura modalitate prin care virusul poate fi stopat. În cazurile apariției de focare se impun imediat aplicarea de măsuri sanitare și se impun restricții comerciale. Boala se transmite cu ușurință de la o țară la alta, putînd fi transmisă atît prin intervenție umană, prin transportarea de materiale infectate, dar și prin faptul că porcii sălbatici traversează deseori granițele țărilor, iar aceștia pot fi purtători ai PPA.

Cercetătorii au descoperit că virusul este unul ADN din genul Asfivirus (familia Asfarviridae), transmis în Africa de căpușele din genul Ornithodoros. Cu toate acestea, virusul PPA se transmite cu ușurință și prin contact direct cu animalele infectate, dar și indirect, prin furaje, apă sau alte materiale, inclusiv mijloace de transport contaminate sau prin contact cu hainele infestate ale medicilor veterinari sau îngrijitorilor. Boala este atît de greu de stopat încît inclusiv în Bulgaria au fost înregistrate cazuri de PPA, deși au fost luate măsuri foarte stricte de prevenție, inclusiv prin ridicarea unui gard pe frontiera cu România pentru prevenirea trecerii porcilor mistreți. Primul caz de PPA a fost înregistrat în Bulgaria la finalul lunii august, la o fermă din apropierea graniței cu România, iar în septembrie au fost indentificate cazuri și la mistreții din Belgia, la zece kilometri de granița cu Franța, autoritățile franceze intrînd în alertă.

Nu există risc pentru om la consumarea cărnii infestate

În România, unde sînt numeroși crescători de porci în zona satelor, boala a afectat un adevărat stil de viață. Obiceiurile de Ignat nu sînt străine niciunui român, iar țăranii s-au speriat că le vor fi luați porcii, așa că mulți dintre aceștia au preferat să-i sacrifice. Acest lucru poate trage însă după sine apariția unor noi focare, virusul putînd fi transmis inclusiv prin apa cu care se spală carnea infestată, chiar dacă această carne a fost congelată anterior. „Virusul rezistă foarte bine la frig, se păstrează timp îndelungat. O carne infectată pusă la congelator poate deveni sursă şi peste un an de zile. Este un pericol foarte mare“, a declarat prof. univ. dr. Gheorghe Săvuţa, de la Univesitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași (USAMV).

Singurul mod în care virusul poate fi distrus este prin prepararea termică a cărnii. „Ca să fie eliminat, carnea trebuie făcută prin fierberea la 90 de grade, cînd virusul se distruge, dar dacă faci un grătar, rămîne. Repet, nu există niciun risc pentru om, care nu este afectat“, a explicat prof. univ. dr. Gheorghe Săvuță, care atrage atenția că peste un an sau doi o bucată de carne congelată infestată cu acest virus ar putea să fie sursa unui nou focar. Pentru a împiedica un astfel de scenariu se recomandă manipularea animalelor infectate de către un personal specializat. Nu există un vaccin împotriva acestei boli și se recomandă uciderea și incinerarea porcilor sau îngroparea acestora după un set de reguli stricte. Procesul de putrefacție omoară virusul, însă există pericolul infiltrării în pînza freatică, așa că se tratează chimic terenul și terenul unde urmează să fie îngropați porcii.