De Crăciun, toți oamenii visează liniște și pace în lume

Motiv de bucurie pentru toate magazinele și centrele comerciale, dar și o adevărată fericire pentru majoritatea creștinilor,Crăciunul își trimite aerul de sărbătoare încă de prin noiembrie. Reclamele cu moși crăciuni, coca-cola, reni, fulgi de zăpadă și multe beculețe, aduc dulceața sărbătorilor mult înainte de 25 decembrie. Acest lucru se întîmplă în mai mult de 160 de țări care sărbătoresc Crăciunul. Cîteva dintre ele, precum Angola și Uruguay, asociază sărbătoarea cu Ziua Familiei, iar alte țări – cum ar fi Iordania și Pakistan – desemnează data de 25 decembrie ca o sărbătoare oficială numai pentru creștini. Totuși modul de a petrece această perioadă festivă a anului nu este același pe toate meridianele și uneori este diferit chiar și la cei mai apropiați vecini.

Fie păgîne sau religioase la ori­gini, tradițiile cele mai neobișnuite persistă și se amestecă pentru a se obține la sfîrșitul anului acel parfum delicios de sărbători care nu trebuie ratat. În Anglia, în afară de tradiționalul brad, casa se mai îm­po­dobește cu crenguțe de vîsc. A­ces­te buchete sînt agățate chiar și de lampă sau candelabru și după obicei, sub ele se sărută perechile pentru ca noul an să le aducă no­roc și fericire. În Scoția și Irlanda, cînd ceasul indică aproape ora 12.00, gospodarii deschid ușa și o lasă așa pînă bate ultimul dangăt al oro­lo­giului. Astfel ei lasă să plece Ve­chiul An și primesc în casă Anul Nou.

Majoritatea țărilor au mîn­că­ruri specifice acestui eveniment, dar cî­te­va le acordă o atenție deosebită. Chinezii, de pildă, consideră mîncarea cel mai important lucru încă din Antichitate, pentru că şi atunci țara avea mulţi locuitori. În China se crede că mîncarea are o forță mai mare decît cerul, iar fiecare fel de la masa de Revelion sim­bo­li­zea­ză o dorință. De exemplu, ciuperci­le înseamnă „perspective excelente”, limba de porc – „profit”, stridiile –„succes în afaceri”, și peștele la cuptor – „belșug în toate”.

Tot în mare gălăgie se săr­­bă­to­reș­te și în Panama și Libe­ria. Ma­re­le tam – tam îi întrunește pe unii care sperie forțele răului, bocă­nind într-un castron, alții care în­cearcă să „strige greșelile din ul­ti­mul an și tot cu voce tare laudă ceea ce a fost bun”, iar ceilalți săr­bă­toresc Anul Nou cu melodii ur­la­te și asurzitoare.

Italienii și francezii sînt și ei buni gurmanzi de sărbători și pregătesc mese copioase pe care tronează de­­serturi savuroase. În noaptea de Anul Nou, numită „Capodanno”, italienii obişnuiesc să pună pe masă mîncăruri speciale, despre care se spune ca aduc bogăţie şi abundenţă. Felul indispensabil de pe masă este delicioasa buturugă. La vecinii din vest, în trecut, dar și acum în unele regiuni ale Hexa­go­nu­lui se pregătește „Prăjitura celor Trei Magi”, care are ascunsă în ea un bob de fasole. Cine îl găsește de­vine Rege sau Regină pentru întrea­ga zi de Crăciun, iar ceilalți i se sub­ordonează. Tot la francezi în jurul bradului străjuiesc figurine iluminate din lemn sau ceramică, iar „Père Noël”, (n.r. Moș Crăciun) vine aproape de Revelion și lasă cadouri în ciuboțelele copiilor. La Napoli, în Italia, Anul Nou este în­tîmpinat printr-un obicei special, care constă în a arunca pe fereas­tră obiecte vechi, simboluri ale anului care a trecut. Astfel, obiecte de mo­bilier, vase, haine etc. ajung în stra­dă, spre nefericirea gunoierilor, ca­re trebuie să treacă în timpul nop­ţii pentru a face curăţenie.

Minutele sărutărilor

Cei care aleg înainte de Anul Nou „Regina Lumii” sînt copii sue­dezi. „Santa Lucia” este îm­bră­ca­tă într-o rochie albă, purtînd o co­roa­nă pe cap și cu lumînări aprin­se în mînă. Lucia aduce cadouri pentru copii și bunătăți pentru ani­male, pentru pisică – smîntînă, cîi­ne­lui – os de zahăr, iar măgarului – morcovi. Bulgarii sînt romantici la răs­cru­cea anilor. Cînd se adună toți la masa festivă, în toate casele, pentru trei minute se sting lumi­ni­le. Aces­te minute sînt numite „mi­nu­tele să­ru­tărilor de Anul Nou”, iar taina lor este păstrată de întu­ne­­ric. Re­ve­lionul este „udat” de columbie­ni și de către cei din capătul ce­lă­lalt al lumii. Latino-ame­ricanii în zi­ua de 31 decembrie umplu toate borcanele, gălețile, oalele și bo­lu­ri­le cu apă și la miezul nopții le var­să pe fereastră. Astfel, anului tre­că­tor îi urează cale luminată precum e apa cristalină. Tot în Ame­ri­ca de Sud, pînă ce ceasul bate de 12 ori, trebuie să mănînci 12 bobițe de poamă, pentru că doar atunci bu­nătatea, prosperitatea și pacea va însoți o persoană pe tot parcursul anului. Spiritul aprig al brazilieni­lor se manifestă și în noaptea dintre ani. Anul Nou este celebrat prin împușcături, clopote, sirene, claxoa­ne, țipete, bocănituri în diverse o­biec­te metalice. Toată lumea în­cear­că să facă cît mai mult zgomot posibil și prin acest mod neo­biș­nuit încercă să „îmblînzească” A­nul Nou.

Pe masa de Anul Nou, la ve­ci­nii noștri maghiari nu veți găsi feluri de mîncare preparate din pă­sări, deoarece se crede că îm­pre­u­nă cu ele, din casă, poate zbura și fericirea.

Tot în mare gălăgie se săr­­bă­to­reș­te și în Panama și Libe­ria. Ma­re­le tam – tam îi întrunește pe unii care sperie forțele răului, bocă­nind într-un castron, alții care în­cearcă să „strige greșelile din ul­ti­mul an și tot cu voce tare laudă ceea ce a fost bun”, iar ceilalți săr­bă­toresc Anul Nou cu melodii ur­la­te și asurzitoare. Dacă în majoritatea țărilor Anul Nou este cel i­do­latrizat, în Columbia, eroul prin­cipal al carnavalului de Re­velion este Vechiul An, care merge pe ca­talige prin centrul orașelor și po­vestește copiilor istorioare hazlii. Papa Pasquale – colum­bianul Moș Cră­ciun – orga­ni­zea­ză focuri de artificii și jocuri. În Myanmar, Thai­lan­­da și Laos, Anul Nou sosește în cea mai fierbinte perioadă a anului, de aceea venirea lui se marchează prin așa numitul „festival al apei”, cînd oamenii se stropesc unul pe altul cu apă. Tradiția reprezină pentru ei, urări de bine pentru noul an.

Prognoza meteo nemțească

Țara „Soarelui – Răsare” în noaptea de Anul Nou are o tra­diție a cifrelor și astfel se bat clo­po­tele de 108 ori. Fiecare sunet de clopot corespunde unuia dintre vi­cii. Există șase categorii: lăco­mie, prostie, furie, frivolitate, indecizie și invidie, iar fiecare viciu dispune de 18 aspecte diferite, iar în total se fac cele 108 dangăte. O expli­ca­ție pentru sunetul clopotelor este că are rolul de a detașa oamenii de acele defecte care le urîțesc personalitatea. Nemții, pe lîngă mesele bogate, bradul împodobit și ca­douri, alcătuiesc prognoza meteo pentru întregul an. Poporul german, în special cei din zonele rurale, pune pe masă 12 bulbi de ceapă cu vîrfurile tăiate, iar în interiorul lor se face o adîncitură în care se toar­nă sare.

De îndată ce bate miezul nopții – prognoza este gata. Cepele în care se „consumă” toată sarea sînt lunile ploioase, iar cele în care sarea rămîne sînt cele uscate. În Vietnam, Anul Nou este marcat în special pe timp de noapte. La amurg vietna­mezii adu­nați în grupuri de cîteva familii fac ruguri în parcuri, gră­di­ni sau pe străzi, iar la focul în jurul căruia stau, sînt pre­gătite bunătăți speciale din orez. La ei se obișnuiește ca în această seară, toate certurile să fie uitate, iar insultele iertate.

Coreencele sar la trambulină

Pe masa de Anul Nou, la ve­ci­nii noștri maghiari nu veți găsi feluri de mîncare preparate din pă­sări, deoarece se crede că îm­pre­u­nă cu ele, din casă, poate zbura și fericirea. În ajunul Anului Nou de pe rafturile magazinelor maghiarilor dispar foarte repede fluierele pentru co­pii, trom­pe­­tele sau to­be­le. Po­trivit credinței populare, sunetul strident și nu întotdeauna plă­cut al acestor instrumente muzicale alungă spi­ri­tele rele din acasă și aduc gos­po­dăriei lor bunăstarea și bucuria. Cea mai agreată distracție de Anul Nou pentru femeile tinere din Co­reea de Sud este săritul la tram­bu­lină. Vederea este spectaculoasă – femei în haine frumoase, festive ca­re plutesc în aer ca o pasăre într-un penaj bogat.

La fel de neobișnuit petrec și grecii. Invitații la Anul Nou vin cu o piatră mai mare, iar în pragul ușii este aruncată peste umăr și se spune „fie ca bogăția gazdelor să fie la fel de grea precum această pia­tră”.

***

Crăciunul poate varia foarte mult după modul în care este perceput sau sărbătorit, dar în fapt nu asta contează. Este important ca fiecare om să se bucure de atmosfera încărcată de emoții pozitive, să-și întărească credința și noile speranțe pentru anul care vine.

În fiecare țară, indiferent în ca­re par­te a globului se situează, săr­bă­­to­ri­le de Crăciun sînt minunate mai ales cînd se respectă tradițiile străvechi. Peisajul de iarnă este emoționant, căsuțele sînt luminate, prin geamuri licăresc lumî­nări și globuri colorate, iar mesele sînt pline de bunătăți tradiționale, ceea ce îi oferă omului o doză de speranță și optimism pînă în aju­nul Crăciunului viitor.