Dezinfectat de sănătate

Sistemul de sănătate românesc reprezintă un element de strategie națională, o unitate care se angajează să asigure securitatea țării, din punct de vedere al calității vieții, dar și să se încadreze și raporteze la sistemul mondial. Una dintre cele mai importante componente ale acestui sistem este reprezentată de către spitale. În România funcționează 425 de astfel de unități, care se ocupă de îngrijirea întregului segment de populație. Luni, 25 aprilie, ziarul Gazeta Sporturilor (GSP) a publicat o anchetă realizată de Cătălin Tolontan, Mirela Neag și Răzvan Luțac, prin care arăta că Hexi Pharma, fabrica ce furnizează produse de dezinfecție în peste 350 de spitale românești, produce dezinfectanți cu o concentrație mai scăzută decît cea menționată pe etichetă, transformând unitățile spitalicești în oaze pentru germeni și bacterii. Dezinfecția este însă un proces care nu ține doar de substanțele folosite, ci și de normele de igienă care ar trebui să fi respectate în fiecare spital.

Dezinfecția este unul dintre as­pec­tele care ține de siguranța și controlul infecțiilor nosocomiale (n.r. infecții intras­pitali­cești sau in­fecții contactate ca urmare a in­ter­nă­rii în spital) și reprezintă una din­tre etapele zilnice pe care spitalele trebuie să le parcurgă pentru a nu favoriza dezvoltarea acestor germeni. Există mai mulți factori care pot să ducă la apariția unei infecții nosocomiale, iar aceștia țin de par­ti­cularitățile epidemiologice. In­fec­ția apare atunci cînd există o sur­să, un organism gazdă, cum ar fi o­mul, care este purtător al unui agent pa­togen, virus și care, atît prin contact direct, cît și indirect, prin aer sau obiecte contaminate ajută ger­me­nii să ajungă la un organismul receptor, care, în funcție de re­zis­ten­ța sistemului imunitar, va dez­vol­ta sau nu o infecție. „Ținînd cont de complexitatea prin care apar a­ces­te infecții nosocomitale, par­ti­cu­laritățile de îngrijire din spitale fac ca acestea să fie mai frecvente.

Spi­ta­lele care concentrează un număr mai mare de persoane bolnave, care vin în contact mai frecvent, din cauza lipsei de locuri în secții, precum și a igienei mai scăzute, sînt mult mai predispuse la dezvoltarea infecțiilor în rîndul pacienților”, spune prof. dr. Doi­na Azoicăi, epidemiolog și prorector al Universității de Medicină „G.T Po­pa” din Iași (UMF).

Igiena, o loterie a urmărilor

Pentru a reduce riscul de in­fec­tare cu astfel de viruși și pentru a evita producerea unei epidemii, unitățile medicale aplică o serie de norme de igienă. „Există trei etape pe care spitalele le urmează, de e­xem­plu în cazul pregătirii sălilor de operații, pentru a elimina ris­cul de îmbolnăvire al pacientului cu un virus: în primă fază igieni­za­rea generală, apoi dezinfecția cu substanțe chimice, urmată de o ste­rilizare”, spune prof. dr. Vasile As­tărăstoae, medic primar Ana­to­mi­e Patologică și Medicină Legală. Deci, înainte ca sala de operații să fie folosită, este curățată de im­pu­ri­tățile vizibile, este spălată cu dez­infectanți, care au rolul de a ucide bacteriile rămase, iar ulterior este sterilizată. În ceea ce privește ste­rilizarea, dacă înainte se făcea prin formolizare, acum se realizează cu ajutorul lămpilor cu lumină ultra­vi­oletă. Instrumentarul și materia­lele sanitare sînt sterilizate prin in­tr­o­ducerea în autoclav (n.r.:dispozitiv folosit pentru sterilizarea echipamentelor medicale) sau pu­pi­nel (n.r: sterilizator cu aer cald). În interiorul acestora este o ban­dă care se duce imediat după sterilizare la laborator pentru a fi tes­ta­tă. După verificări, pe casole­tele instrumentarelor se lipește o ban­dă pe care scrie „steril”, iar ală­turi sînt precizate ora și ziua proce­sului de sterilizare. Accesul me­dicilor în sală se face doar prin e­chipament special, după ce a­ceș­tia se supun unui proces de igie­ni­za­re, la fel și accesul pacientului, care trece prin același ritual și î­na­inte și după intervenție. La final se recoltează probe și pe baza lor se de­cide dacă sala poate sau nu să fie utilizată. .„Nu este im­portant ca­re este concentrația dezinfectantului, ci eficiența acestuia. Nu con­tează ce so­lu­ți­e se folosește, dacă nu există germeni, nu există nici in­­fecție intr­a­spi­ta­li­cească.

Testele de sanitație sînt cele care con­tro­lea­ză eficiența, nu ne in­te­re­sea­ză ce diluție are dez­in­fec­tan­tul sau cît am ținut in­stru­me­n­tarul în pupinel, ci rezultatul. Ce este cel mai important în spitale este curățenia. Degeaba sînt fo­­lo­siți dez­infectanți dacă nu este i­gieni­zat co­res­pun­ză­tor. Dacă uti­li­zezi dez­infectantul într-o unitate me­di­ca­lă în care nu se păstreză re­gu­lile de curățenie, atunci se se­lec­tea­ză germeni re­zis­tenți și ai acele infecții pe care nu le mai poți controla”, conchide prof. dr. Vasile As­tărăstoae, medic primar Ana­to­mie Patologică și Medicină Legală. Și prof. dr. Doina Azoicăi con­si­de­ră că deși în România există sti­pu­la­tă prin lege obligația res­pec­tării unor proceduri de igienă pentru a re­du­ce riscul infecțiilor, nu este posibil ca riscul să fie zero, oricît de bine s-ar desfășura acestea sau cît de concentrate ar fi produsele utili­zate.

Stop-cadru pe lumea medicală

Pe cea de-a doua e­ta­pă, cea a dezin­fec­ției, s-au axat cei de la Ga­ze­ta Spor­turilor, ca­re au publicat a­nalizele realizate la Institutul Na­țional de Cercetare – Dez­­vol­tare pentru Chimie și Pe­tro­­chi­mie (ICECHIM) pentru două sub­stan­țe antiseptice destul de utilizate în spitalele ro­mânești, Su­pra­­sept sau Hexio-Sept, și Thor, denu­­mit a­cum Hexio-Sept AF. Con­form a­ces­tora con­cen­trația re­a­lă de sub­stan­ță ac­ti­vă din Thor era de 5%, în loc de 15% cum era marcat pe e­ti­che­tă, iar cea de Suprasept era de 1,25%, fa­ță de 12%, cifra de­cla­ra­tă. Pe par­curs, au a­ră­tat că nu numai cele do­uă produ­se fuseseră di­luate cu a­proa­pe 10%, ci majoritatea ce­lor scoase de Hexi pe piață nu erau conforme cu standardele ce­ru­te. Deci chiar da­că spațiile spi­talelor și instrumen­tele a­cestora treceau zi de zi prin progra­mul obișnuit de curățare, la final tot nu co­res­pundeau cu nor­me­le de u­tilizare. Ministerul Să­nă­tă­ții a ce­rut a­na­li­zarea so­lu­țiilor din spitale și deși i­ni­țial s-a spus că doar 5% dintre pro­be sînt neconforme, s-a consta­tat că aceste 5% erau extinse la ni­velul a 20% din numărul total de spitale, adică 50, care nu în­tru­neau condițiile specifice de igienă pentru a trata pa­cien­ții.

Tot în ancheta GSP a fost publi­cat un raport al Centrului Eu­ro­pean de Prevenire și Control al Bo­li­lor , din 2014, în care România se a­flă pe primul clasament la re­zis­tența bacteriilor intraspitalicești la orice tratament și că din zece ca­zuri de români infestați, șase dintre ei nu scapă de bacterie în urma tratamentului cu antibiotic. „Tra­ta­mentul incorect cu antibiotice ge­nerează germeni care devin re­zis­tenți, pentru că vorbim despre niște organisme foarte rezistente ca­re se adaptează foarte rapid. Cînd a apărut penicilina, la o doză de 100.000 de unități germenii erau dis­truși, acum dai milioane de u­ni­tăți de penicilină și germenii în­că supraviețuiesc. Au selecția na­tu­ra­lă în așa fel încît s-au adaptat și vor continua să o facă. În medicină este o luptă continuă cu aceste bacterii și virusuri, încît igienei i se sub­or­do­nează toate”, afirmă prof. dr. Va­sile Astărăstoae, medic primar Anatomie Patologică și Medicină Le­gală.

În urma celor 16 rapoarte de a­na­lize pe care Ministerul Sănătății la făcut la ICECHIM, care au confir­mat că majoritatea produselor pro­duse de Hexi Pharma nu sînt conforme cu eticheta, compania a fost a­mendată cu 40.000 lei, iar spita­le­le trebuie să retragă din uz produ­se­le fabricii. Mai mult, Hexi Phar­ma a declarat insolvența și a anunțat că-și va închide activitatea. Rămîn a fi discutate și judecate i­le­ga­li­tă­ți­le comise de aceștia și, implicit, de pro­prietar, Dan Condrea, dar și de complicitatea instituțiilor care au permis existența acestora.