Efectul Mandela, „dovada” existenței multiversului

Teoria universurilor paralele este din ce în ce mai cunoscută astăzi, iar ideea că fiecare alegere dă naștere unei noi lumi este acceptată de o parte dintre oamenii de știință. Iubitorii SF-urilor sînt unii dintre cei mai înfocați susținători ai acestei teorii, iar unul dintre argumentele acestora este efectul Mandela, un fenomen care, spun ei, este o dovadă a faptului că nu există doar un singur univers, ci o multitudine de lumi. Astfel, efectul Mandela ar fi un fenoment prin care conștiința noastră comunică cu o lume aflată în vecinătatea noastră, lume aproape identică.

Cei mai mulți dintre noi am a­vut cel puțin un moment în care eram con­vinși de o anumită realitate ca­re însă, în final, s-a dovedit a nu fi a­de­vărată. Însă cu atît mai ciudat este a­tunci cînd un grup de oameni are a­celeași convingeri ca și tine sau es­te de părere că un anumit lucru s-a în­tîmplat, chiar dacă nu este așa. A­cest fenomen în care un grup de oa­me­ni își amintește un eveniment diferit de cum s-a întâmplat în realitate poar­tă numele de „Efectul Mandela”.

Acest fenomen este creația scri­itoarei, cercetătoarei și „consultantei în paranormal” Fiona Broome, a­ceas­ta folosind pentru prima dată ter­menul în cadrul unei conferințe la care a participat în 2010. Astfel, în ca­drul acestui eveniment, mai mul­ți participanți i-au spus că sînt siguri că Nelson Mandela, președintele A­fricii de Sud între 1994 și 1999, a mu­rit în închisoare în anii `80, lucru ca­re nu era adevărat, căci Mandela a mu­rit, de fapt, trei ani mai tîrziu, în 2013. Astfel de memorii colective fal­se nu sînt singulare, forumurile de dis­cuții pe această temă prezentând o multitudine de astfel de „rea­li­­tăți” care nu s-au petrecut, dar des­pre ca­re oamenii cred cu tărie că s-au în­tîm­plat.

Ce cred cercetătorii

Oamenii de știință nu știu e­xact care este motivul apariției acestor a­mintiri false și de ce apar acestea în rîndul unor grupuri mari de oa­meni, mai ales că încă nu înțe­le­gem pe deplin cum funcționează cre­ie­rul uman.

Unii cercetători susțin că este o pro­­blemă de consolidare a unei a­min­­­tiri incomplete, cu alte cuvinte un fel de efect de tipul „telefonul fă­­ră fir”. De asemenea, acest efect ar pu­­tea avea drept cauză creșterea nu­mărului de fake news distribuite pe rețelele de socializare sau pe di­fe­ri­te canale media, știri distribuite apoi la scară largă și care denaturează a­de­vărul și, implicit, memoria colec­ti­vă, intensificînd și mai mult acest fe­no­men.

Aceste două posibile explicații sînt însă preferate de sceptici, iar iu­bitorii de SF sau oamenii de știință ca­re susțin teoria universurilor pa­ra­lele cred că Efectul Mandela se da­to­rează comunicării cu un univers a­se­mănător cu al nostru. Astfel, Broome și cîțiva oameni de știință susțin că a­cestea sînt mai mult decît „re­in­ter­pre­tări colective ale realității” și su­gerează că aceste amintiri false s-au petrecut, de fapt, în realități alterna­tive.

Cele mai populare controverse

Efectul Mandela a devenit rapid popular datorită mediatizării a­ces­­tora pe diferite site-uri și în rîndul iu­bitorilor de paranormal sau de SF. Astfel, odată cu popularizarea a­ces­tei teorii, au început să apară și o se­rie de exemple. O teorie de acest fel planează și în jurul cunoscutului se­rial „Sex and the City”, des­pre ca­re unii con­si­de­ră că s-ar numi „Sex in the City”. Deși va­ri­­anta co­rec­tă este „Sex and the City”,în­să în a­mi­n­tirea co­lec­ti­vă a mul­­­­­­tor fani ai serialului este „in the”, nu „and the”.

Un alt fenomen este legat și de o me­lo­di­e cîntată de Queen, „We Are the Cham­pions”. Mulți dintre fani sînt con­vinși de faptul că melodia se ter­mină cu versul „No time for losers, ’cause we are the champions of the world!”, însă în realitate „of the world” nu există în versul de final. Me­lodia se termină cu „’cause we are the champions”, iar asta a stîrnit o serie de reacții din partea fanilor, ca­re nu înțeleg cum pot să-și a­min­­tească greșit una dintre cele mai cu­noscute piese ale artistului.

Și dacă tinzi să nu crezi această te­orie, atunci personajul jocului Mo­nopoly, acel bărbat cu mustață ca­re aleargă cu un sac de bani, are sau nu monoclu? Aparent, Rich Uncle Pe­nny­bags, cum este denumit perso­na­jul, nu a avut niciodată unul, chiar dacă cei mai mulți dintre noi ni-l a­mintim așa.

Dacă tot nu sîn­teți con­­­vi­n­­și, atunci coada lui Pi­­­­­­ka­­chu nu are vîrful ne­­­gru, deși cei mai mul­­ți din­tre noi ne a­min­­tim de simpaticul per­­sonaj în acest fel. To­tuși, una din­­tre ex­pli­ca­ții ar pu­­tea fi faptul că vîrfu­rile u­re­chi­lor sale sînt ne­gre, iar de aceea sîntem ten­tați să credem că și coa­da are aceeași ter­mi­nație.

Cinematografia, plină de controverse

Exemple de acest fel pot fi gă­si­te peste tot, de la cărți pentru co­pii, pînă la diferite producții cinema­to­grafice. Cîți dintre noi nu ne amin­tim că Darth Vader i-ar fi spus lui Luke „Luke, I am your father”? De fapt această replică este ușor di­fe­ri­tă în film, iar Darth Va­der spune de fapt „No, I am your father”.

O altă concepție di­­­fe­ri­­tă legată de Star Wars este și faptul că C-3PO, unul dintre ro­bo­­ții din film, ar fi com­plet au­riu. În rea­li­ta­­te acesta a­re însă un pi­­cior ar­gin­­tiu, însă nici cei mai înrăiți fani nu­-și amin­tesc acest de­ta­liu despre per­sonajul filmului. Con­vin­ge­rea că per­so­najul este com­­plet auriu apare și în rîn­­dul fa­ni­lor care au citit benzile ­de­­se­nate.
Rămînînd în lumea cinema­to­gra­fiei, cîți dintre noi ne amintim re­plica „Life is like a box of chocola­tes” (Viața este ca o cutie cu cio­co­la­tă), a lui Forrest Gump din filmul cu același nume? Aparent replica nu a fost niciodată așa, ci în realitate per­sonajul a spus „Life was like a box of chocolates” (Viața a fost ca o cutie cu ciocolată). Un alt film foarte cu­nos­cut, „The Silence of the Lambs” (Tă­cerea mieilor) are, de asemenea, un moment controversat. Astfel, cei mai mulți dintre fani își amintesc că Ha­nnibal Lector ar fi spus „Hello, Cla­rice” (Bună, Clarice), fiind una din­tre replicile „celebre”. Problema es­te că personajul nu a spus ni­cio­da­tă acea replică în film, iar Ha­nnibal a spus simplu „Good morning” (Bu­nă dimineața).

În jurul producțiilor cinema­to­gra­fice se învîrt foarte multe astfel de controverse. De exmplu, „Inter­view With a vampire” (Interviu cu un vampir) este de fapt „Inter­view With the Vampire” (Interviu cu vam­pirul). Dovada acestei convingeri greșite este faptul că „Inter­view With a vampire” (Interviu cu un vam­pir) este în topul căutărilor Google, astfel cele mai multe persoa­ne au scris denumirea greșit.

O altă replică de care oamenii își amintesc greșit este și în filmul de a­ni­mație „Albă ca Zăpada”. „Mirror, mirror on the wall” (Oglindă, o­glin­dă de pe perete) este de fapt „Ma­gic mirror on the wall” (Oglindă ma­gi­că de pe perete). În mod eronat își a­mintesc și despre cea de-a doua par­te a replicii, fanii fiind convinși că es­te „Who is the fairest of them all?”, cînd, de fapt, este „Who is the fair­est one of all?”.

Indiferent care sînt explicațiile a­ces­tor diferențe, efectul Mandela a de­venit din ce în ce mai cunoscut, iar acesta alimentează imaginația fa­nilor SF de pretutindeni. Chiar și așa, cercetătorii „respectabili” cred că explicația este mult mai simplă și nu este decît o „eroare” a memori­ei noastre.