Evoluția se joacă cu prețul intimității

Tradus brut, „Big Data” ar înseamna volumul uriaș de informații de care sîntem înconjurați, în fața căruia abia dacă găsim metode de stocare sau analiză a datelor. Totuși cît de mare este „Big Data” ? Ei bine, dacă e să scoatem pe hîrtie și să ne uităm la cifre, 90% dintre datele care există astăzi în lume au fost generate în ultimii doi ani. Totodată, volumul creat în fiecare secundă (2,5 exabytes) este mai mare decît tot Internetul de acum 20 de ani. Cu alte cuvinte, fie că ne place sau nu, datele sînt peste tot și le generăm într-un ritm exponențial. De la obiceiurile noastre pe Internet pînă la produsele de pe bonurile de la magazin, toate aceste informații vor rămîne pentru totdeauna undeva într-un cod binar.

Ar putea exista vreo legătură între oamenii care cumpără un te­lefon mobil și cei care cumpără o tabletă de la un magazin precum eMAG într-o anume zi din săp­tă­mînă? Ar putea companiile de cre­di­te să detecteze probleme de ma­riaj pe baza tranzacțiilor individuale? Ori e posibil să prevenim incidente corelînd ce postează oamenii on­line cu poziția lor GPS transmisă de telefoanele mobile?

Pe scurt, răspunsul este da. Fo­losindu-ne de senzori, o multitudine de baze de date, și algoritmi spe­cifici, putem obține predicții automate despre tendințele comportamentului uman, precum lo­cul pre­fe­rat de plimbare al stu­den­ților din anul al II-lea de la Uni­ver­si­ta­tea „Alexandru Ioan Cuza”, ori ziua preferată de mers la cum­pă­rături a bărbaților trecuți de 30 de ani din Bacău. Spre exemplu, Tesco, un lanț britanic de magazine, ana­li­zea­ză zilnic de mai multe ori vremea de afară pentru a prezice com­portamentul clienților și de a face față cererilor acestora. Zece gra­de în plus pe termometru în­seam­­nă că magazinele trebuie aprovi­zio­nate cu 300% mai multă carne de barbeque, 45% mai multe lactate și 25% mai puțină varză. Toate aceste calcule sînt posibile doar cu ajutorul analizei „Big Da­ta”, care caută să dea un sens oceanului informațional. Totodată, cei de la IBM atrag atenția că acest concept nu reprezintă doar volum, ci el trebuie să fie determinat și de vite­ză, varietate și veridicitate.

Un alt punct de vedere este că deși sîntem abia la începutul re­vo­lu­ției în materie de informație în volume foarte mari, tehnologia și tehnicile pe care le avem deja la dispoziție ne conduc într-o eră în care acțiunile, stările sau activi­tă­ți­le oamenilor vor ajunge din ce în ce mai măsurabile. Asta înseamnă că date care erau accesibile doar într-o singură formă, vor putea fi combinate și analizate cu alte ba­ze, oamenii de știință spunînd că astfel vom putea înțelege oamenii mai bine și că rezultatele vor putea fi folosite pentru dezvoltarea inte­li­genței artificiale a roboților.

Orwell 2.0

Cînd vine vorba de sursa haosului informațional, la bază stă digitalizarea în domenii precum energie, sănătate, transport, edu­ca­ție sau administrație publică, do­cumentele de pe hîrtie fiind în­lo­cuite de fișiere aproape infinite în excel. Apoi, vin filmulețele sau muzica copiată sau urcată pe In­ter­net, precum și conținutul rezultat din interacțiunea milioanelor de utilizatori ai rețelelor sociale, lărgind la extrem pîlnia Inter­ne­tu­lui. Nu e greu de concluzionat că odată cu dezvoltarea tehnologiei, haosul informațional se va mări și el. De la calculatoare și smartpho­ne-uri care transmit uimitor de multe date (ca senzori de mișcare, senzori de lumină, altitudine, compasuri digitale, senzori de amprente, funcții de recunoaștere a vocii, GPS, etc) pînă la mașini de spălat, televizoare, sau chiar propriul apar­tament, toate vor ajunge să gene­re­ze date care ne vor putea spune povestea vieții noastre în 1 și 0.

De exemplu, un ziar online din Chicago a realizat o hartă online cu timpul în care ambulanța ajunge în fiecare cartier ori stradă din oraș. Astfel de articole pot fi pu­ternice pentru o comunitate, deoa­re­ce pe lîngă faptul că scoate la iveală breșe în sistem, poate in­fluen­ța economia locală, întrucît puțini ar fi cei dispuși să plătească la fel de mult pentru un apartament la care ambulanța ajunge în 45 de minute.

În prezent, mulți cercetători sînt entuziasmați de Big Data, pen­tru că are potențialul să rezolve sau măcar să amelioreze unele dintre cele mai aspre probleme ale societății precum ce­le legate de să­nătatea pu­bli­că, schimba­rea climei ori criminalitatea ciber­ne­tică. Asta deoarece, mai multe date vor în­semna mai puține presupuneri și mai multe analize, iar în me­dicină, de exemplu, se pot ajunge la mai multe leacuri sau legături ascunse între maladii.

Totuși, Big D­ata are și o par­te întunecată, iar în dezbaterile de azi, cînd se referă la acest termen, se face referire la „Big Brother”-ul lui Orwell în materie de supraveghere a populației. Și este explicabil, deoarece chiar da­că nu sîntem supuși unei dictaturi precum în carte, pe fundal, in­for­ma­țiile noastre personale pe care le generăm doar fiind activi în societate sînt niște bunuri de larg consum pentru oamenii de afaceri, instituțiile științifice sau agențiile secrete. Îngrijorarea este că încetul cu încetul, cetățenii și consumatorii devin doar niște jucării în mîi­nile companiilor, iar dacă adău­găm și incidentul Snowden pri­vind activită­țile agențiilor guvernamen­tale, pu­tem spune că romanul lui Orwell este mai aproape de realitate decît a fost vreodată.

Povești spuse prin numere

În afară de oamenii de afaceri care au deja experiență în ana­li­za­rea bazelor de informații sau a cer­cetătorilor din mediul academic, un alt loc unde „Big Data” a în­ce­put să fie folosit cu entuziasm îl re­pre­zintă jurnalismul.

Mai exact, jurnalismul de date, care deoca­m­da­tă nu vine cu o definiție clară, fiecare ziarist avînd cîte o versiune proprie. La bază însă, această formă de jurnalism are misiunea de a găsi cea mai bună cale de a spune o poveste folosindu-se doar de numere și informații pe care omul de presă trebuie să le „traducă” pe înțelesul tuturor.

Astfel, sarcinile unui reporter cuprinde adunarea, curățarea, organizarea și anali­za­rea seturilor de date, pentru ca mai apoi să realizeze diferite tipuri de vizualizări prin care să dea viață numerelor. Jurnalistul american Nate Silver argumenta că „nume­re­le nu au cum să vorbească singure, așa că noi trebuie să vorbim pentru ele”.

De la calculatoare și smartpho­ne-uri care transmit uimitor de multe date (ca senzori de mișcare, senzori de lumină, altitudine, compasuri digitale, senzori de amprente, funcții de recunoaștere a vocii, GPS, etc) pînă la mașini de spălat, televizoare, sau chiar propriul apar­tament, toate vor ajunge să gene­re­ze date care ne vor putea spune povestea vieții noastre în 1 și 0.

Termenul de „data journalism” apare pentru prima oară în 2009 și devine cunoscut abia în 2010, oda­tă cu documentele Wikileaks, cînd „The Guardian” publică cu acordul lui Julian Assange jurnalele războiului din Iraq. Atunci, cotidianul britanic a luat cele 391.000 de documente și le-a analizat pe toa­te, pentru ca mai apoi să realizeze o hartă interactivă pe care să mar­cheze fiecare victimă a războiului.

Abby Young-Powell de la „The Guardian” e de părere că această nouă formă de jurnalism este imp­or­­tantă deoarece astfel reporterii pot traduce date greu de înțeles, ori cu termeni foarte specifici, precum cei din administrație, încît să fie pe înțelesul fiecărui om de rînd. De asemenea, reprezintă un nou mod de a spune o poveste, care nu mai trebuie să fie liniară ori bazată doar pe text, ci una în care se pot folosi diferite infografii și vizua­li­zări pentru a prezenta numerele cît mai interesant și să le lase să „vorbească de la sine”, fără să fie influențate în vreun mod de scriitura reporterului. Un alt atuu al jurnalismului este faptul că poate fi folosit cu succes de către ziarele regionale, deoarece acestea pot sistematiza informația încît să implice întreaga comunitate loca­lă.

De exemplu, un ziar online din Chicago a realizat o hartă online cu timpul în care ambulanța ajunge în fiecare cartier ori stradă din oraș. Astfel de articole pot fi pu­ternice pentru o comunitate, deoa­re­ce pe lîngă faptul că scoate la iveală breșe în sistem, poate in­fluen­ța economia locală, întrucît puțini ar fi cei dispuși să plătească la fel de mult pentru un apartament la care ambulanța ajunge în 45 de minute.

Volumele de date reprezintă astăzi o realitate care se întîmplă chiar acum. Odată cu globalizarea, „Big Data” este imposibil de oprit, în timp ce securitatea informatică devine o parte din ce în ce mai crucială. În Europa, îndeosebi Ger­ma­nia, există la momentul de față multe discuții privind necesitatea unor noi reguli asupra lumii digitale. Pînă atunci însă, „Big Data” e precum Excalibur. Bună sau rea, depinde doar de cel care o mî­nu­ieș­te.