Stop cadru pe femeile care au schimbat lumea

Întorcînd o clepsidră cu susul în jos de mai multe ori și forțînd, în acest fel, nisipul să curgă în ture multiple, tot n-ai avea timp destul să enumeri, măcar, fiecare dintre femeile care au mișcat ceva din istorie. Și nici degetele de la mînă nu te ajută prea mult. Ele au ajuns să fie modele și să inspire prin frumusețe, inteligență și-o voință de fier generații de-a rîndul. De la femeia care a lucrat cu substanțele nocive într-un laborator improvizat în casă, la prima femeie care a îmbrăcat pantalonii și-ajungînd pînă la cea care le-a purtat mai multă grijă săracilor și bolnavilor decît ei înșiși, mirarea n-o să-ți dea voie să rămîi indiferent la puterea lor de-a schimba lumea.

Multe nume ne vin în minte a­tun­ci cînd vorbim despre femei in­de­pendente însă, poate cel mai cu­nos­cut exemplu, este Marie Curie, care a contrazis deopotrivă cea mai cu­nos­cută vorbă, şi anume că locul unei femei este în bucătărie. Într-o vre­me în care misoginismul era în floare, ea a venit singură din Polonia în Fran­ţa pentru a studia fizică şi chimie. Din cauza lipsei de bani, a lucrat ca guvernantă pentru a-şi putea con­tinua studiile la Sorbona. L-a cu­nos­cut pe cercetătorul Pierre Curie, iar după căsătorie au primit amîndoi Pre­miul Nobel pentru fizică. După moar­tea soţului, în 1905, devine pri­ma femeie şef de laborator a Uni­ver­sităţii din Sorbona şi cîştigă un al doilea premiu Nobel, de data a­ceas­ta, în domeniul chimiei. A fost cea care a introdus termenul de ra­di­oactivitate în fizică şi se spune că din cauza faptului că lucra cu mîi­nile goale cu substanţe extrem de no­cive precum uraniu, plutoniu ori toriu, direct în laboratorul im­pro­vi­zat din casa sa, astăzi hainele, ma­­nuscrisele şi toate obiectele pe care le-a atins vreodată sînt închise er­me­tic şi izolate, fiind nevoie de un costum şi un permis special pentru a le putea vedea.

Femeile au activat şi în po­li­ti­că, chiar dacă din spatele soţilor in­flu­enţi, ele au avut putere de decizie a­supra anumitor lucruri. Eleanor Ro­­o­sevelt, soţia preşedintelui SUA, în anul 1933, Franklin D. Roosevelt, a fost una dintre primele femei a­le­se în senatul SUA, iar implicarea ei activă în organizaţiile de caritate i-au atras imediat simpatia primei doa­mne. S-a folosit mereu de in­flu­enţa sa şi a făcut presiuni pentru ac­ceptarea reformei locuinţei şi dre­p­turile egale pentru mi­no­ri­tă­ţi­le ra­si­ale şi femei. În anul 1946, ea este numită delegată a Naţiunilor Unite, pe atunci nou înfiinţate, iar un an mai tîrziu devine primul pre­şe­din­te al comisiei pentru Drepturile O­mu­­lui, timp în care a ajutat la re­dac­tarea Declaraţiei Universale a Drep­turilor Omului.

Margaret Thatcher, su­pra­nu­mi­tă şi „doamna de fier”, a fost singura fe­meie aleasă în funcţi de prim-mi­nistru al unui partid politic major în Regatul Unit al Marii Britanii, pre­cum şi primul premier britanic ales de trei ori consecutiv, constituind un record politic. Este una dintre cele mai controversate şi importante per­­sonalităţi politice britanice, man­da­­tul său fiind unul dintre cele mai lungi din istoria politică britanică.

Frumuseţe veşnică

Cînd vorbim despre femei care au schimbat lumea, nu putem să nu ne referim şi la divele anilor ’60, care au fost adevărate simboluri de fru­mu­seţe şi feminitate și care s-au păs­trat pînă în zilele noastre. Marilyn Monroe, Audrey Hepburn, Brigitte Bardot sau Sophia Loren şi-au de­pă­şit condiţia materială datorită talentului actoricesc, a frumuseţii şi far­mecului personal. Avînd relaţii cu diferiţi bărbaţi influenţi din po­li­ti­că sau cinematografie, ac­tri­ţe­le au stabilit adevărate stan­dar­­de de frumuseţe, valabile şi astăzi, prin diverse metode pe care acestea le foloseau pentru a arăta mereu im­pecabil făcînd vînzări record la orice produs pe care îl pro­movau.

Domeniul modei a fost şi el re­vo­luţionat datorită celei mai em­ble­matice figuri din acest domeniu, Ga­brielle Bonheur „Coco” Chanel. Fiind considerată unul dintre cei mai mari designeri vestimentari ai tuturor tim­purilor, povestea de viaţă a ce­lei care urma să devină brandul nu­mă­rul unu în lume este una tragică. Se naşte într-o familie cu şase copii, foarte săracă, şi este abandonată la orfelinatul unei biserici catolice din oraşul Saumur, din Franţa unde în­vaţă să coasă. Pentru a cîştiga bani, a­ceasta se angajează ca şi cîn­tă­rea­ţă la un bar din Paris şi obişnuieşte să cînte piesa eponimă care îi dă şi porecla de mai tîrziu, Coco. De­vi­ne­ amanta baronului Etienne Balsan şi croitoreasă la unul dintre ma­ga­zi­­nele sale. Îşi deschide apoi propriul magazin de pălării, în Paris, care va avea un succes imediat. Coco Chanel este prima femeie ca­re a a­vut curajul să poarte panta­lo­ni şi a popula­ri­­zat tunsoarea bob. În modă a in­tro­dus cîteva elemente iconice pe care le folosim şi astăzi, de e­xem­plu rochia neagră, acea „little black dress”, perlele, cu­lo­rile neutre şi par­fumul Chanel No5 care de­ţi­ne şi astăzi vînzări record pe piaţă.

Imperii întregi conduse de femei

Puţine reprezentante ale sexului frumos din istorie au avut ocazia de a se pronunţa în numele unui im­pe­riu întreg. Alexandrina Victoria a do­mnit pentru 63 de ani peste un im­­periu care se întindea pe atunci din India pînă în America şi din A­frica pînă în Orientul Îndepărtat. În timpul domniei sale, regina a cres­cut dimensiunile imperiului brita­nic de două ori şi a fost cea care a for­mat Partidul Liberal şi Partidul Con­servator. Acest lucru a făcut ca nu­me­le ei să devină sinonim cu o în­trea­gă epocă istorică pe care astăzi o cunoaştem sub denumi­rea de „epoca victoriană.”

Cleopatra a fost ul­timul faraon al E­gip­tului şi este re­cu­nos­cută pentru in­te­li­gen­ţă şi abilităţile strategice impresionante de ca­re a dat do­vadă pe tot parcursul domniei. S-a folosit de farmecul ei pentru a-şi a­tin­ge scopurile şi pentru a crea pro­­­bleme în interiorul celui mai puternic imperiu existent pe atunci şi a­nu­me, Imperiul Roman. Moa­r­tea ei a fost la fel de le­gen­da­ră ca via­ţa. Neacceptînd să fie luată o­s­ta­tică, a­ceasta şi-a pregătit sinuci­de­rea ca pe o petrecere cu mese bo­ga­te şi in­vitaţi de seamă. Se spune că a mu­rit din cauza unei muşcături de vi­pe­ră, dar alţii afirmă că s-a sinucis cu un cocktail de droguri şi a fost în­mormîntată alături de unica ei dra­goste, Marc Antoniu.

Chiar dacă nu a condus im­pe­rii precum Cleopatra sau Regina Vic­to­ria, Maica Tereza este la fel de cu­noscută în istorie precum cele men­ţionate mai sus. Călugăriţă ca­to­li­că, de origine albaneză, a fost fon­da­toa­­rea ordinului Misionarii Carităţii, în anul 1950, în oraşul Calcutta din India. A îngrijit săracii şi bolnavii timp de 45 de ani, conducînd şi ex­tin­derea ordinului în diferite oraşe de pe glob. În 1979 a primit Pre­miul Nobel pentru Pace şi a refuzat di­ne­ul oferit, vrînd ca toţi banii care trebuiau folosiţi la festivitate să fie donaţi locuitorilor din Calcutta, a­si­gurîndu-le astfel hrană şi me­di­ca­mente pentru aproape jumătate de an. Pentru bunătatea de care a dat dovadă, după moartea sa, a fost beatificată de către Biserica Ca­to­li­că.

Aceste femei au avut curajul să treacă peste discriminare şi s-au ri­dicat încet, încet clădind a­de­vă­ra­te imperii materializate, fie în în­tin­deri de pămînt, fie în modă. Lu­crînd cot la cot cu bărbaţii sau conducîndu-i, ele au reprezentat vocea care a schimbat din umbră cursul istoriei, evidenţiindu-se prin in­te­li­gen­ţă şi frumuseţe.