Freamătul Pămîntului care înghite mii de vieți
Lumea pe jar, Subiectele săptămînii 3 mai 2015 Niciun comentariu la Freamătul Pămîntului care înghite mii de vieți 221Întreaga lume s-a îngrozit atunci cînd a vazut imaginile cu dezastrul pe care l-a creat cutremurul de 7,8 grade pe scara Richter care a avut loc pe 25 aprilie în Nepal. Cei aproximativ 5.000 de morți și 10.000 de răniți au reamintit oamenilor de puterea naturii și că, indiferent cum se manifestă aceasta – printr-un cutremur, o furtună, o explozie sau un tsunami, oamenii nu pot face nimic să o prevină. Astfel de catastrofe au avut loc pe toate continentele, însă unele țări au fost atît de distruse încît nu și-au revenit nici la zece ani după ce au fost lovite.
Japonia este una dintre țările unde se înregistreazăcele mai multe cutremure de pămînt.În 1923 aceasta a fost lovită de un cutremur considerat a fi, pînă atunci, cel mai puternic din istorie. Denumit Kanto, acesta a zguduit Tokyo şi Yokohama în primele zile ale lunii septembrie din 1923 și a avut o magnitudine pe care specialiștii au estimat-o ca avînd între 7,9 şi 8,3 de grade pe scara Richter. Fenomenul a avut loc la ora 12.00, ora prînzului, cînd japonezii aveau pe masă niște arzătoare mici alimentate de un cărbune – mangal. Mișcarea destul de violentă a pămîntului a făcut ca aceste aparate să se răstoarne, iar focul a pus rapid stăpînire pe casele construite din lemn. Mulți dintre japonezi se aflau în portul din Yokohama, cel mai mare din Japonia, de unde pleca „Împărăteasa Australiei”, un vas de croazieră uriaș care urma să plece spre Vancouver, Canada. În urma cutremurului, portul întreg s-a dărîmat și s-a scufundat sub apă, acolo unde încercau să se refugieze tot mai multe persoane de flăcările care se porniseră în oraș.
Însă în aproapierea malului din Golful Yokohama se afla clădirea companiei „Standard Oil”, care, afectată de cutremur, a explodat. Combustibilul în flăcări s-a întins pe toată suprafața apei, omorîndu-i pe cei care încercau să se adăpostească acolo de flăcări sau care fuseseră în port pentru a-și lua rămas bun de la prietenii lor ce plecau spre Canada. De asemenea, din cauza vîntului puternic, explozia s-a transformat într-o tornadă de foc care i-a ars de vii pe cei care se ascundeau într-un parc din apropierea rîului Sumida.
Acest cutremur a fost urmat de alte 1.700 de replici dintre care 237 au putut fi resimțite de către oameni, pe durata a trei zile. În acest timp, în mijlocul Golfului Sagami, unde se afla și epicentrul cutremurului, apa s-a retras pînă la 200 de metri. În trei zile, fenomenele naturale s-au declanșat unul după altul și au lăsat peste 500.000 de mii de oameni fără casă, 200.000 de răniți și alți 200.000 care nu au mai putut fi salvați.
Pămîntul joacă domino
China este o altă țară în care, în trecut, cutremurele mari au luat cîte 500.000 de vieți omenești. Deși s-a aproximat că 655.000 de persoane au murit în urma cutremurului din Tangshan, de pe 27 iulie 1976, guvernul chinez nu a publicat niciodată un bilanț care să arate o imagine clară a pierderilor. Cutremurul Tangshan a avut o magnitudine de 8,32 de grade pe scara Richter, însă drama supraviețuitorilor nu s-a încheiat cu acesta. O zi mai tîrziu, cînd forțele de ordine încercau să îi caute printre dărîmături pe supraviețuitori, un nou cutremur, care avea 7,1 de grade pe scara Richter, a lovit în aceeași zonă, punînd la pămînt tot ce mai rămăsese în picioare. Peste 650.000 de case au fost dărîmate, iar Tangshan arăta ca un deșert de ruiene care se întindea cît vedeai cu ochii. Reconstrucția orașului a durat aproape zece ani.
O țară care a fost puternic afectată de cutremure este Armenia. Pe 7 decembrie 1988, la ora 11.41, cînd toate școlile și grădinițele erau pline de copii și în toate fabricile oamenii munceau de zor, un cutremur de 6,9 de grade pe scara Richter a lovit sute de orașe din Armenia și, într-un minut, a dărîmat tot ce nu era bine fixat în pămînt. După patru minute, un alt cutremur cu magnitudinea de 5,8 de grade a pus la pămînt zidurile care au rezistat primului impact. În jur de 90% dintre medicii țării au murit îngropați sub ciment, sticlă și lemn, la fel ca și cei 55.000 de oameni pe care nu a mai avut cine să-i salveze.
După un an de la cutremurul din Armenia, pe 17 octombrie 1989, San Francisco a fost lovit de unul dintre cele mai puternice seisme din istoria Statelor Unite ale Americii.
Oameni din toate țările lumii au mers în Armenia să ajute la scoaterea celor dintre dărîmături, însă mulți nu au putut fi salvați. Cu toate că au primit alimente, corturi și asistență medicală, cei peste 500.000 de supraviețuitori au rămas fără acoperiș deasupra capului. Antibioticele lipseau cu desăvîrșire, iar unii dintre cei care au fost scoși de sub moloz și au supraviețuit căderii tonelor de ciment au murit din cauza infecțiilor. Ministrul Sănătăţii al Uniunii Sovietice, Evgheni Hazov, a mărturisit atunci că, deși a trecut prin experiența Cernobîlului, n-a mai văzut niciodată ceva asemănător. „Raza de acţiune este de-a dreptul catastrofală”, a spus acesta.
Nici după patru ani lucrurile nu s-au schimbat semnificativ. Oamenii din orașul Erevan aveau curent electric doar două ore pe zi. În orașul armenesc din Spitak nici după zece ani de la cutremurul din 1988 mii de familii nu aveau case și stăteau în adăposturi temporare, iar primarul unui oraș din Armenia sărbătorea faptul că o clădire nou ridicată avea încălzire centrală.
Cutremur televizat
După un an de la cutremurul din Armenia, pe 17 octombrie 1989, San Francisco a fost lovit de unul dintre cele mai puternice seisme din istoria Statelor Unite ale Americii. 67 de persoane și-au pierdut viața în acel cutremur, acesta avînd loc în timpul unui joc important de baseball, urmărit de toți locuitorii din San Francisco atît la televizor, cît și la radio. Aceștia au văzut cum timp de 10 – 15 secunde stadionul Candlestick Park „se rupe complet în două şi apoi se reface” și cum „plăcile de deasupra tribunei superioare se despart şi apoi se apropie din nou”, după cum povestesc martorii.
Sergentul David Langdon, unul dintre cei care au ajutat la salvarea oamenilor blocați printre ziduri după catastrofa naturală, a relatat că terenul de joc arăta ca o mare furioasă în timpul unei furtuni. „Apoi te uiţi la teren şi să-l vezi cum se vălureşte de parcă ar fi fost ocean, pentru că se mişca exact ca apa; valuri, valuri şi iar valuri”, a mai povestit acesta. Al Michaels de la staţia de radio ABC din Candlestick Park a spus în direct: „E cutremur!”, însă imediat după aceste cuvinte curentul electric s-a întrerupt și abia după trei zile rețeaua electrică s-a stabilizat. Pe lîngă cutremurul de 7,1 de grade pe scara Richter, a urmat o replică cu magnitudinea de 5,2 care a declanșat un tsunami de un metru şi jumătate în golful Monterey.
România, zguduită de pierderi
Cutremurul din 4 martie 1977 i-a marcat pe românii care au supraviețuit și care retrăiesc acel moment la fiecare seism. Acesta a fost catalogat ca fiind cel mai puternic cutremur care a lovit România în secolul al XX-lea și care a făcut 1.500 de victime, a rănit 11.000 de oameni și care a avariat peste 33.000 de clădiri din majoritatea orașelor din țară. Vrancea este zona cu activitatea seismică este cea mai puternică din România. În 1977, timp de 56 de secunde, cutremurul de 7,2 grade pe scara Richter a lăsat fără case mii de oameni atît din țara noastră, cît și din Bulgaria. De asemenea, acest cutremur a luat cu el un număr mare de artiști români printre care Toma Caragiu, Mihai Gafiţa, Doina Badea, Veronica Porumbacu și Mihai Petroveanu.
Adaugă un comentariu