Iluzii ambalate în pastile de zahăr

Efectul placebo, explicat prin „puterea gîndului” își face loc treptat într-o societate dependentă de medicamente. Mai bine de un veac şi jumătate s-a conturat medicina în jurul autosugestiei, specialiștii făcînd numeroase experimente pentru a înțelege cum se pot vindeca oamenii de boli incurabile cu pastile de zahăr și ser fiziologic. Rezultatele adunate pînă acum nu pot justifica modul în care acționează „efectul placebo”, dar pastilele mari și colorate le sînt oferite în continuare pacienților care se însănătoșesc tot mai des, spre surprinderea medicilor.

În contextul în care medicina mo­dernă abundă de tratamente și pastile care mai de care mai scumpe, printre pacienții care caută me­to­de de vindecare își face loc efectul pla­cebo. Cu costuri minime sau inexistente, bolnavii se însănătoșesc prin ceea ce se cheamă „puterea gîndului”. Termenul provine din latină, înseamnă „voi plăcea” și face re­fe­ri­re la un medicament inactiv, fo­lo­sit în scop experimental. Efectul pla­ce­bo a apărut în literatura de specialitate încă de acum un veac și jumătate, fiind definit ca o ameliorare a stării de sănătate prin simplul fapt că pacientul are încredere că medicamentul prescris de doctor îi va face bine.

Cu toate acestea, efectul exista încă de la începuturile medicinei, cînd oamenii apelau la vraci, vră-jitori sau vindecători de orice fel. Licorile magice făcute din fel și fel de plante sau actualele leacuri bă­bești reușeau să pună pe picioare orice bolnav, chiar dacă de multe ori nu știau nici măcar un ingre-dient din tratamentul pe care îl res­pec­tau cu sfințenie. Doctorii, care o­dată cu trecerea timpului și cu dez­voltarea medicinei au început să reducă involuntar încrederea oa­me­nilor în cei care te puneau pe pi­cio­are acasă, refuzau să creadă că ci­ne­va se poate vindeca cu puterea gîn­dului. Asociau orice practică de acest fel cu o înșelătorie fără efecte ad­verse, care nu aduce beneficii în tratarea afecțiunii.

Prețul tratamentului influențează vindecarea

Cărțile care au tratat de-a lungul timpului existența efectului placebo prezintă cazul unui anume domn Wright, american de origine, care suferea de cancer limfatic pe vremea cînd efectul placebo era destul de puțin explorat. După epuizarea tu­turor tratamentelor și fără rezultate vizibile, medicii se hotărîse să-l mintă și să-i spună că tocmai au descoperit un nou tratament re­vo­lu­ționar anticancerigen: Kre­bio­zen.­ După cîteva luni, pacientul a pă­ră­sit spitalul sănătos. La scurt timp în­să, acesta a citit în ziarele de la acea vreme că serul revoluționar nu este decît o șarlatanie menită să ia ba­nii oamenilor disperați. A căzut din nou la pat, tumorile au reînceput să-i in­vadeze corpul, iar el s-a stins în nu­mai cîteva zile.

După răspîndirea acestei în­tîm­plări, mai mulți specialiști, medici și psihologi, au început să studieze mai atent acest fenomen. Profesorul Ari­ely, din SUA, a descoperit de-a lun­gul timpului că efectul placebo are și două laturi mai controversate: prețul și aspectul tratementului. În cadrul unui experiment, acesta a împărțit 82 de subiecți în două gru­pe și a oferit tuturor aceeași me­di­ca­mentație. Celor din prima grupă le-a oferit o broșură în care erau in­for­mați că li se va administra un analgezic scump, de 2,50 dolari pastila, iar celorlalți li s-a spus că vor în­ghi­ți un medicament de doar 10 cenți. În ciuda faptului că toți au luat vitamina C, 85% din pacienții din pri­ma categorie au susținut că simt o a­meliorare a durerii, în timp ce din celălalt grup doar 61% au spus că se simt mai bine.

În ceea ce privește aspectul tratamentului, studiile rea­lizate atît în Europa cît și peste ocean au ară­tat că două pastile administrate si­multan au un efect mai puternic de­cît una singură, iar pilulele de di­men­siuni ma­­­ri, colo­ra­te în cu­lori calde pre­cum ro­șu și portoca-liu, par a îm­bu­nătăți mai mult starea de să­nă­ta­te a oa­menilor, comparativ cu cele de dimensiuni reduse în cu­lori reci de verde, al­bas­tru sau violet. În plus, tratamen­tele complexe, cum sînt in­jecțiile sau ce­le care necesită mai mul­te doze de me­di­camentație, dau rezultate superioare medicamen­te­lor simple.

Cercetătorii au mers chiar și mai departe, iar psihologul Cynthia McRae, din SUA, a demonstrat că in­­tervențiile chirurgicale pot ajuta bolnavii de Parkinson, ale că­ror cre­iere nu produc su­fi­cien­tă do­pa­mi­nă, să-și amelioreze starea de să­năta­te. Acesta a împărțit pa­cien­ții în do­uă: jumătate au fost operați cu ade­vărat im­plantîndu-li-se în cre­ier neuroni care să producă do­pamină, restul fiind doar tă­iați și cusuți la loc. Du­pă un an de mo­ni­to­ri­zări, specialiștii au constatat că rezultatele celor două grupe e­rau aproape identice. De altfel, de multe ori s-a constatat că doar ha­latul alb al medicului ori mirosul din cabinet pot fi asociate cu o îm­bu­nă­tă­ți­re cel puțin aparentă a stării de să­nă­tate.

Manipularea minții

Cu toate acestea, nici în ziua de astăzi, cînd studiile efectuate de cer­cetători arată eficiența acestui e­fect, mulți nu cred că se pot vindeca cu puterea gîndului. Doc­torii care au încercat să conteste efectul placebo au numit re­zultatele ca fiind subiecti­ve, întrucît în cazul unei pas­ti­le inerte folosite pe post de analgezic, de pildă, pa­cien­tul nu poate spune cu obiec­tivitate dacă se simte mai bi­ne sau nu, pentru că nu s-a inventat încă o unitate de mă­su­ră a durerii. De asemenea, a­ceștia au spus că anumite boli, cum ar fi gripa, trec și de la sine.

Studiile în domeniu au arătat că numărul femeilor care s-au vin­decat în urma unui fals tratament es­te mult mai mare decît cel al băr­ba­ților, în timp ce numărul co­piilor și al adolescenților este a­proa­pe inexistent. Se pare că acest lu­cru este justificat de faptul că efectul placebo se da­to­re­ază și încrederii pacientului în pre­­gătirea pro­fe­sio­nală a cadrului medical. Prin ur­ma­re, fenomenul este mai des în­tîlnit la persoanele vîrstnice.

Încercînd să înțeleagă cum func­­ționează acest efect cu rezultate evi­dente, dar destul de dificil de ex­pli­cat din punct de vedere me­dical, s-a încercat și inducerea u­nei stări de sănătate precare. Ast­fel, dacă o pas­tilă din zahăr este des­cri­să drept un relaxant muscular, va provoca re­laxare musculară. Dacă aceeași pas­tilă din zahăr este des­crisă ca pro­vocînd tensiune mus­cu­lară, exact asta va produce. Prin ur­mare, tra­tamentul va avea același rezultat pe care-l așteaptă pacientul.

Nocebo, puterea de a-ți face rău

Efectul poate dura o scurtă pe­rioadă de timp – doar cî­te­va ore – sau poate ajunge pînă la cîțiva ani. Efectul placebo are și vicever­sa, no­­cebo, care provine din latină și în­seamnă „a face rău”. Aceasta se pro­duce atunci cînd pacientul cre­de că o anumită substanță îi va fa­ce rău, simptomele fiind cele aș­teptate, indiferent de tratamentul administrat.

Efectul placebo nu este altceva decît manipularea minții. Un me­di­cament de acest tip nu are absolut niciun efect real asupra noas­tră, lu­crurile schimbîndu-se doar în mo­mentul în care mintea intră în ac­țiune. Astfel, vindecarea cu aju­to­rul autosugestiei a devenit un su­biect controversat în lumea medicinei, iar în ultimii 50 de ani psihologi, biologi și sociocologi au în­cercat să-și explice de ce o sim­plă pastilă de zahăr ne poate face să ne sim­țim mult mai bine.