În Babilon Raiul era suspendat la 77 de metri de pămînt

Una dintre cele șapte minuni ale lumii, „Grădinile Suspendate ale Babilonului” ar fi ocupat o suprafață de peste 15.000 de metri pătrați, iar cele patru terase din care era compusă se ridicau pînă la 77 de metri, o performanță foarte greu de realizat în urmă cu aproximativ 3.000 de ani. Cunoscute și drept „Grădinile Suspendate ale Semiramidei”, acestea ar fi fost construite fie de Nabucodonosor al II-lea, regele Imperiului Babilonian, pentru una dintre soţiile sale, Amytis sau Amuhea, fie de regele Ninus, întemeietorul oraşelor Ninive şi Babilon, pentru soţia sa, Semiramida. O construcție extrem de complexă, se spune că pe cele patru terase ale grădinii erau plantaţi arbori din mai multe specii şi udaţi cu ajutorul unor maşini hidraulice, care urcau apa din rîul Eufrat.

În jurul Grădinilor Suspendate ale Babilonului se învîrt numeroase legende și povești, multe dintre acestea susținute de către dovezi istorice, altele nu. Cert este însă că acestea ar fi existat cu siguranță și ar fi uimit întreaga antichitate cu grandoarea lor. Întinse pe o suprafață foarte mare, o serie de canale treceau pe sub rădăcinile plantelor și umezeau neîncetat pămîntul. Apa din aceste canale era pompată printr-un sistem hidraulic din rîul Eufrat, iar mașinăria era atît de complexă încît reușea să urce apa pe toate cele patru terase, chiar dacă se ridicau și la 77 de metri de la pămînt.

Datorită acestui sistem hidraulic, Grădinile Suspendate adăposteau atît flori și plante mici, dar și pomi fructiferi, anumite specii de tamarix, palmieri, dar și alte plante luxuriante. Pe lîngă plante, sub terase erau amenajate galerii şi camere pentru familia regală, în care intra lumina dintr-o singură parte. Astfel, galeriile și camerele de la un anumit nivel aveau drept priveliște grădina de la acea terasă.

Pentru popoarele din Orient, mai ales în antichitate, grădinile erau considerate a fi „raiul pe pămînt”, iar aici oamenii își puteau găsi „fericirea supremă”. Astfel, Grădinile Suspendate ale Babilonului ar fi avut o importanță foarte mare, acestea nefiind doar un simplu loc de petrecere a timpului. Soarta acestora însă nu se cunoaște cu exactitate. Se spune că acestea ar fi fost dărîmate de perşi, atunci cînd au ocupat Babilonul și că ar fi avut aceeași soartă cu cea a Turnului Babel, construit tot în Imperiul Babilonian. Nici despre orașul Babilon nu se mai cunosc foarte multe lucruri, iar acesta s-a pierdut în negura timpului. Se spune că oraşul ar fi fost întemeiat de Nimrod, fie de zeul Baal, fie de regele Ninus, soţul reginei Semiramida. Grădinile au fost construite în acest oraș-stat, Babilon, lîngă localitatea de astăzi Al Hillah din Iraq, pe partea estică a rîului Eufrat, la aproximativ 50 de km de Bagdad.

Cadoul grandios pentru soția unui rege

În ceea ce privește motivul pentru care aceste grădini ar fi fost construite, există mai multe variante. Unii istorici cred că acestea au fost construite de regele babilonian Nabucodonosor al II-lea în jurul anului 600 î.Hr pentru una dintre soțiile sale. Aceasta ar fi fost bolnavă și nefericită din cauza climei deșertice, iar regele babilonian a dorit să-i aline dorul de munți și de grădinile din locul ei natal numit Media. O altă teorie, care este mai puțin susținută de istorici, dar răspîndite de scriitorii greci, spune că aceste grădini ar fi mult mai vechi, fiind construite de Ninus, cel care a întemeiat orașele Ninive și Babilon. Acestea ar fi fost construite în dar pentru soția sa, regina Semiramida, cea care a condus imperiul timp de cinci ani, fiind considerată, de asemenea, fiica zeiței Derceto. Potrivit legendei, Semiramida ar fi fost crescută de către porumbei, fiind ulterior adoptată de păstori, pînă în momentul în care, datorită frumuseții sale, a fost luată de soție de guvernatorul Onnes. Mai tîrziu, regele Ninus ar fi fost vrăjit și el de frumusețea Semiramidei și l-a obligat pe Onnes să renunțe la căsătorie, care, distrus de acest ordin, s-ar fi sinucis, iar Ninus a putut să o ia de nevastă pe Semiramida.

În ceea ce privește modalitatea în care grădinile au dispărut, istoricii cred că acestea fie au fost dărîmate de perși, fie că au fost distruse de mai multe cutremure în secolul al II-lea î.Hr.

Apa urca cu ajutorul „melcului lui Arhimede”

Grădinile Suspendate din Babilon sînt decrise de mai mulți scriitori și istorici, iar arhitectura acestora era unică în acea perioadă. Efectul de suspendare ar fi fost dat de eșalonarea grădinilor pe șapte etaje, care formau un ansamblu omogen, fiind legate între ele prin împletituri ornamentale de plante agățătoare.

Grădinile sînt descrise de către geograful grec Strabon, istoricul grec Herodot, dar și de către matematicianul grec Philon din Bizanț. Soldații lui Alexandru cel Mare ar fi rămas uimiți de aceste grădini, povestind la întoarcere despre fumusețile pămînturilor fertile ale Mesopotamiei. Cea mai amplă descriere a grădinilor poate fi găsită însă în scrierile lui Diodor din Sicilia, care arata că aceste Grădini Suspendate ar fi fost formate din terase pătrate, cu latura de aproximativ 123 de metri, cu etaje în formă de amfiteatru, susținute de ziduri de piatră, ziduri contruite la distanță de trei metri unele de altele. De asemenea, spațiile dintre ziduri ar fi fost acoperite cu bolți din piatră, iar urcarea de la un nivel la altul se făcea prin intermediul unor scări. Se spune că etanșarea fiecărui nivel ar fi fost făcută cu ajutorul unui strat de trestii lipite, deasupra fiid adăugate două rînduri de cărămizi arse, lipite cu ipsos, iar peste acest strat s-ar fi turnat plumb topit. Peste toate aceste straturi ar fi fost pus un strat de pămînt suficient de gros încît să poată susține și rădăcinile celor mai mari arbori.

Sistemul de irigații ar fi fost și el realizat extrem de ingenios, cu fîntîni adînci, canale, mici lacuri și jocuri de apă. Apa din Eufrat ar fi fost urcată la diferite niveluri cu ajutorul unui sistem similar melcului lui Arhimende în ceea ce privește forma.

Grădinile, la 300 de mile spre nord

Grădinile Suspendate din Babilon au strîns numeroase scrieri, iar mulți dintre istoricii antici le amintesc. Cu toate acestea, arheologii nu au descoperit încă urme ale acestei grădini de legendă. Chiar dacă scriitorii și istoricii greci le amintesc, babilonienii nici măcar nu le pomenesc în înscripțiile lor, cu toate că menționează cetatea Babilonului și zidurile care o înconjurau. Astfel, există istorici care nici măcar nu sînt convinși de existența acestora sau afirmă că acestea nu s-ar fi aflat în Babilon. Dr. Stephanie Dalley, cercetătoare la Institutul Oriental al Universității Oxford a scris în cartea sa, „The Mystery of the Hanging Garden of Babylon: An Elusive World Wonder Traced”, că aceste grădini nu ar fi fost niciodată în Babilon. Cercetătoarea, care a petrecut douăzeci de ani în căutarea Grădinilor Suspendate, crede că acestea au fost construite la 300 de mile în nordul Babilonului, în Ninive, în capitala Imperiului Asirian rival. De asemenea, ea crede că regele Sennacherib ar fi construit grădinile în secolul VII î.Hr., cu un secol mai devreme decît credeau experții. Iar confuzia s-ar fi datorat faptului că, după cucerirea Babilonului, Ninive a fost numit „Noul Babilon”.

Surse foto:

www.nasemaloskladiste.com

www.adevarul.ro

www.jurnalspiritual.eu