Mitul lui Narcis s-a înecat în pozele selfie

În 2011, o maimuță mică și neagră, cu capul turtit și cu coada scurtă, din sud-estul Asiei fura aparatul de fotografiat al unor turiști veniți în vizită și își făcea singură o poză zîmbitoare, cu privirea fixată în obiectiv. Fenomentul „selfie” nu a pornit de la ea, însă se pare că toți cei care-și fac astfel de poze o imită: ochii larg deschiși, capul înclinat și zîmbetul cît mai larg. Ca să primească de la prieteni cît mai multe like-uri care să le sporească încrederea în sine.

„Sorry about the focus, it was a selfie” (n. red. „Îmi cer scuze pen­tru faptul că poza nu este bine fo­ca­lizată, a fost un selfie”), au fost pri­mele cuvinte folosite pe un fo­rum din Australia, pentru a defini un autoportret făcut cu o cameră digitală, cu scopul de a fi postat pe rețelele de socializare. Primul sel­fie aparține unui student care a pos­tat o poză după o beție de la pe­tre­cerea de 21 de ani. Scopul? Că­u­ta­rea remediilor pentru tratarea ră­nilor de la buză după ce a căzut pes­te un maldăr de sticle. Însă po­pu­laritatea pozelor „selfie” în me­diul online a început să crească a­bia în 2012, cînd din ce în ce mai multe astfel de fotografii au în­ce­put să fie postate pe Facebook, Ins­ta­­gram sau Twitter. Potrivit unor cer­cetători de la Oxford, cuvîntul era scris inițial „selfy”, iar di­mi­nu­ti­varea reprezintă o trimitere către ten­dințe narcisistice. Astfel, o fo­to­grafie selfie se „transformă în ceva drag, apropiat sufletului nostru”.

Cu toate acestea, rădăcinile fe­no­menului selfie se găsesc înfipte în secolul al XIX-lea cînd, la în­ce­pu­turile fotografiei, a fost realizată pri­ma poză de tip autoportret. Au­torul și subiectul imaginii a fost Ro­bert Cornelius, care în oc­tom­brie 1839 și-a instalat camera foto în curtea magazinului de lămpi de gaz a tatălui său, din Philadelphia. Pro­cedeul a fost unul simplu: a scos capacul care acoperea len­ti­la, a întors camera spre el și a stat nemișcat aproximativ un minut. Ceea ce trebuie știut este fap­tul că un autoportret nu este e­chi­va­lentul unui selfie din vremurile actuale, acesta trebuind să fie mai întîi postat online, comentat și a­preciat pentru a-și căpăta acest „statut”.

Trend născut pe chat

Virusul selfie s-a instalat vizibil la începutul anilor 2000, pe rețeaua de socializare MySpace, cînd ma­jo­ritatea celor care își făceau un cont nou, postau instantanee. Întrucît ca­merele foto integrate în telefoanele mobile nu erau la acea vre­me prea performante, iar unghiul era de cele mai multe ori ales gre­șit, pozele ieșeau cu o calitate des­tul de slabă, prost luminate sau e­rau făcute în oglindă pentru a fi încadrate cît mai bine.

Explozia se pa­re că ar fi fost datorată iPhone-urilor lansate de Apple în 2010, ca­re aveau o cameră foto mai per­for­mantă decît orice alt telefon de pe piață. Din acel mo­ment, conform Huffington Post, se pare că într-un singur an, vedetele au postat pe Instagram sau Twitter sute de selfie-uri, ceea ce i-a în­cu­ra­jat în special pe adolescenți să le urmeze modelul. Astfel, în fruntea topului se află Kylie Jenner cu 451 de selfie-uri, urmată de Snoop Dogg cu 271 sau Kim Kardashian cu 216. Anul 2013 a fost anul „selfie”. Inclusiv pre­ședintele Obama și chiar Papa Francisc au cîte un selfie la activ. Mai mult decît atît, dicționarul Oxford a de­sem­nat termenul „selfie” ca fiind cu­vîntul anului, după ce frecvența cu care a fost folosit de vorbitorii de limbă engleză a crescut cu 17.000% în ultimul an. Un alt cri­­teriu luat în considerare a fost și faptul că s-a evi­den­țiat ca unul dintre cuvintele care cele mai folosite în ultimele 12 luni.

Primul autoportret surprins în oglindă a fost făcut în 1900.

Cireașa de pe tort ră­mî­ne selfie-ul din timpul ce­remoniei de de­cer­na­re a pre­miilor Oscar, ediția 2014 făcut cu un telefon Samsung al lui Ellen DeGeneres. Fo­to­grafia îi re­u­neș­­te pe Jared Leto, Meryl Streep, Jennifer Lawrence, Julia Roberts, Brad Pitt, An­gelina Jolie, Kevin Spacey sau actorul Brad­ley Coo­per care a și făcut po­za, toți avînd figura unor copii captivați de o nouă jucărie. La cî­te­va minute după ce a fost publicată pe contul de Twitter al actriței E­llen DeGeneres care are 26,7 mi­lioa­ne de urmăritori, site-ul aproa­pe că s-a blocat din cauza nu­mă­ru­lui mare de retweet-uri. În primele 40 de minute imaginea a strîns peste 300.000 de retweet-uri, iar du­pă o săptămînă a ajuns la peste trei milioane, depășind recordul în­registrat de fotografia pre­șe­din­te­lui american Barack Obama, du­pă cîștigarea alegerilor prezi­den­ția­le din noiembrie 2012.

Slăbiciunea adolescentelor și femeilor

Deși primul autoportret foto­gra­fic este al unui bărbat, se pare că dezvoltarea conceptului de sel­fie se datorează femeilor, deoarece, con­form sociologilor, acestea con­si­deră că își dezvoltă imaginea de sine, pe baza reacțiilor persoanelor cu care interacționează. Astfel, pri­mul autoportret surprins în o­glin­dă a fost făcut în 1900, iar primul sel­fie al unei adolescente datează din 1914 și aparține ducesei Anas­ta­sia Nikolaevna.

Pozele selfie au devenit rapid o mo­dă printre adolescentele de pînă-n 16 ani, care postează pe re­țe­lele sociale în exces fotografii fă­cute în oglinda de la baie, cu capul înclinat și cu o expresie facială in­di­­ferentă sau excesiv de en­tu­zias­tă. Acestea obișnuiesc să folosească drept „accesorii” animale, cum ar fi propria pisică sau propriul cîine, rujuri stridente, un ochi închis sau limba scoasă afară după modelul cîntăreței Miley Cyrus. Deși ma­jo­ri­tatea selfie-urilor încadrează în special fața persoanei, sînt și selfie­urile care suprind în plan a­propiat sau în gross-plan o anumită zonă a cor­pu­lui pen­tru a scoate în e­vi­den­ță o anume piesă de îmbrăcăminte sau un efect vizibil al dietelor.

96% dintre fetele cu vîrste între 12 și 16 ani au astfel de poze

În orașul narcisiștilor

Fenomenul nu doar că a schimbat modul de a percepe fotografiile și imaginile, ci a dat naștere și unor idei de afacere. Chiar la începutul lunii martie a fost lansat site-ul Sel­fie City (orașul selfie-urilor), un pro­iect realizat pe un eșantion de 3200 de astfel de poze, făcute în New York, Moscova, Berlin, Ban­kok și São Paulo. Aici nu vor fi în­re­gis­trate doar informații des­pre datele celor care apar foto­gra­fi­a­ți, ci și despre pozițiile sau expresiile lor.

Pozele stocate vor permite iden­tificarea unor tendințe și ti­po­lo­gii ale zîmbetelor, vor oferi acces la colecții de sute de selfie-uri cu un anumit tip de trăsături sau vor permite utilizatorilor să filtreze in­formații în cîteva formate care să scoată la iveală tipare sau trend-uri din această cultură. Pentru ca rezultatele să poată fi procesate statistic în mod relevant, au fost alese zone de aproximativ aceeași întindere și densitate urbană și au fost electate 640 de selfie-uri din New York, Moscova, Berlin, Bankok și São Paulo. Atît imaginile cît și informațiile au fost adunate în aceeași perioadă, între 4 și 12 decembrie 2013. Membrii echipei de colectare au încheiat și un par­te­neriat cu Gnip, cel mai mare furnizor de statistici care privesc fe­no­me­nele de pe rețelele sociale. Îm­pre­ună vor dezvolta un program pentru transformarea fotografiilor strînse în infografice interactive. Aces­tea vor fi organizate pe categorii initulate „Formate de ima­gini”, „Explorează selfie-urile”, „A­­du­narea datelor”, „Des­co­pe­riri” sau „Teorie”. Se pare că în mo­mentul de față răspîndirea trend-ului se asociază și cu apariția smart­phone-urilor cu cameră foto fron­tală, care facilitează realizarea selfie-urilor.

Nu ar fi de neglijat nici modul în care Vincent Van Gogh își realiza autoportrete, ui­tîn­du-se și ana­li­zîn­du-și în mod cons­tant reflexia în oglindă pentru a crea re­prezen­tări misterioase ale pro­priei per­soa­ne. Poate pînă la ur­mă moda nu e tocmai una su­per­fi­cială.